SPITALUL JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI

190 de ani de activitate spitalicească la Călărași

130 de ani de la inaugurarea primului local construit pentru Spitalul județean Călărași

                Poziția sa de localitate de margine a Țării Românești, a adus deseori multe necazuri Călărașiului, generate, printre altele, de desele războaie ruso-turce purtate prin partea locului, care dincolo de distrugerile materiale aduceau și molimele care seceraseră multe vieți prin Imperiul Otoman.

În acest context apar și primele informații despre existența unui spital la Călărași. Astfel, neobositul cercetător al istoriei medicinei și în aceeași măsură a istoriei Călărașiului, dr. Pompei Samarian, menționează că a găsit un document din 28 octombrie 1828, în care se menționa că printre cheltuielile județului pe acel an se prevăzuse suma de 430 lei, “I pac la meremetul(reparatul-nota ns.) Spitalului ot Călărași” .

Având în vedere această informație, în anul 1978 autoritățile locale de la Călărași au apelat la mine, care pe atunci eram arhivist la Filiala Ialomița a Arhivelor Statului, pentru a le aduce de la București documentul respectiv întrucât intenționau să marcheze cei 150 de ani de activitate spitalicească la Călărași. Din cercetările efectuate de subsemnatul a rezultat că documentul în cauză nu se mai păstra. În schimb, am găsit un alt document, din 19 martie 1829, care întărea faptul că la Călărași exista un spital care funcționa. Iată documentul respectiv: “Socoteala pieilor. 8796,60 lei de la spitalul ot Călărași, după socoteala șătrarului Panait, îngrijitorul spitalului, de la vitele ce s-au cumpărat și s-au dat în trebuințele bolnavilor, care bani s-au poprit de însuși în cheltuielile spițerilor de acolo.” Deși informația lui Samarian se confirmase, s-a luat decizia marcării momentului în anul 1979 prin organizarea unor ample manifestări dedicate aniversării a 150 de ani de activitate spitalicească la Călărași. Manifestările au avut loc în noul local al Spitalului, a cărui recepție  fusese efctuată pe 10 decembrie 1977. Pentru a marca evenimentul, împreună cu prof. Dinu Gheorghe, am publicat o lucrare monografică intitulată “Spitalul Călărași – 150 de ani de activitate(1829-1979)”, care sintetiza și ducea mai departe  Istoria Spitalului din Călărași între 1852 și 1917, realizată și publicată de dr. Pompei Samarian.

Coperta lucrării apărută în 1979 sub egida Comitetului municipal PCR Călărași

Noi am considerat și atunci și  considerăm și astăzi ca fiind   corectă afirmația lui Pompei Samarian. Deci Iată-ne, așadar, la 190 de ani de activtate spitalicească la Călărași, chiar azi, pe 10 noiembrie 2018, întrucât 28 octombrie pe stil vechi înseamnă 10 noiembrie pe stil nou!. S-ar cuveni, poate, o nouă monografie a Spitalului călărășean. În ce ne privește și în economia spațiului virtual, fără să abuzăm de răbdarea prietenilor noștri, cititorii, vom prezenta, punctual, cele mai importante momente din Istoria celor 190 de ani de activitate spitalicească la Călărași.

-din toamna anului 1829 avem atestată și existența primului doctor, anume Patrice sau Patrichie, “doctor urban din târgul Călărași”:

-din anul 1834 avem la Călărași și un “Spital orășenesc” , instalat în casele lui Ceauș Trandafir și ai cărui bolnavi erau îngrijiți de doctorul Carantinei locale, înființată în noiembrie 1784 de domnitorul Mihail Șuțu și pentru care, în 1832, se construiește un local imens pe locul unde în 1897 se va ridica Casarma pompierilor. Pentru personalul Carantinei se va construi un local separat, amplasat pe drumul spre Chiciu, în apropierea Gurii Jirlaului, unde va funcționa Spitalul județean între anii 1856-1888, când se va muta în localul pavilionar ridicat între anii 1887-1888, iar în localul astfel eliberat se va instala Arestul preventiv al județului;

-la 1843 este menționat un “spital veneric”, înfințat în baza Jurnalului Sfatului Administrativ al Țării Românești din 21 august 1843. În anul 1846 documentele vremii amintesc faptul că acest spital funcționa în casele lui Catinca Urziceanu;

-întrucât  spitalele venerice fuseseră  desființate în timpul evenimentelor revoluționare de la 1848, din dispoziția domnitorului Barbu Știrbei aceste spitale se reînființează, ceea ce se întâmplă și la Călărași când Spitalul veneric se instalează, pe 18 aprilie 1852, în localul cazarmei de cavalerie(pe locul actualului Gimnaziu “Carol I”);

-în 1852 se înființează o Farmacie a orașului, care continua astfel tradiția primei spițerii locale, cea a evreului Frederic Gaudi, deschisă în anul 1832;

-Mutat în localul personalului Carantinei, aproape de malul Ezerului, prin Ofisul domnesc nr. 75 din 27 august 1856, fostul spital veneric devine Spitalul județean Călărași;

-24 martie 1864 dr. Abeles va fi numit la conducerea Spitalului județean de la Călărași, funcție pe care o va deține până la finalul vieții, pe 21 aprile 1887;

-de numele dr. Abeles sunt legate eforturile pentru construirea unui spital modern la Călărași. Astfel, deși el se stinsese, la 23 iulie 1887 se punea piatra de temelie la edificiul noului local al spitalului, pe un teren în suprafață de 4800 de m.p. donat municipalității Călărași de fostul ocârmuitor de județ, Filip Lenș. Planurile spitalului, de tip pavilionar, sunt realizate de același arhitect prahovean, Ioan N. Socolescu, care cu un an în urmă proiectase Palatul comunal(Primăria veche – actualul sediu al Muzeului municipal), iar construirea propriu zisă i-a fost încredințată lui Giuseppe D. Ciconi, cel care avea să mai ridice la Călărași Prefectura județului,  Școala nr. 2 de fete și Casarma Pompierilor. Fondurile necesare pentru construirea spitalului au fost asigurate de județ;

-Noua clădire a spitalului județean s-a realizat în timp record, astfel că la începutul anului 1888, medicii, asitentele și infirmierele  părăseau fosta clădire a personalului Carantinei, care, așa cum afirmă Aureliu Ursescu în al său Anuar din anul 1906, avea să devină Arestul județului. Clădirea respectivă a rezistat pănă după 1970, când a fost demolată și în locul ei s-a construit primul corp al actualului Spital județean de urgență; Clădirea spitalului pavilionar, dată în folosință în anul 1888, a stat în picioare peste 90 de ani, până în 1978-1979, când a fost demolată și în locul ei s-a ridicat aripa nouă a actualului Spital județean de urgență;

-la 24 iulie 1912, dr. Pompei Samarian devine director al Spitalului județean Călărași, funcție pe care o  ocupă până la pensionarea lui, la 5 aprilie 1939. În această perioadă spitalul s-a dezvoltat și modernizat. În 1932 se înființează Secția de radiologie și fizioterapie, al cărei prim șef de secție avea să fie medicul radiolog Leonida Boca. În anul 1936 se înființeză laboratorul complex de analize al cărei șef de secție, pentru aproape 40 de ani, a fost dr. Elena Ionescu.

Dr. Pompei Samarian. Actualul Spital județean de urgență partă numele dr. Samarian. Și Școala  sanitară postliceală de 3 ani, din subordinea ISJ Călărași, poartă de asemenea numele dr. Pompei Samarian

-În timpul ocupației străine din 1916-1918, spitalul este transformat în spital militar pentru trupele germane de ocupație. Pentru populația civilă se improvizase un fel de spital într-un imobil aflat pe str. Dobrogei, colț cu str. București, asistența medicală fiind asigurată de către medicul pensionar dr. Alexescu;

-În anul 1951, pe structura fostului Spital județean se înființează Spitalul unificat Călărași, în a cărui subordine se aflau următoarele unități sanitare: Policlinica orășenească(care funcționa într-un local naționalizat amplasat pe str. 6 Martie, vis a vis de fostul Cinema Flacăra. A se vedea fotografia de mai jos), Policlinica școlară, Dispensarul TBC(instalat în fostul Hotel Petculescu, recent naționalizat. A se vedea fotografiile de mai jos), dispensarul materno-infantil, cirumscripțiile sanitar-urbane I,II și III, precum și punctele medicale din întreprinderi. Acum spitalului i se adaugă și localul Secției de boli infecțioase inaugurat în decembrie 1952(A se vedea fotografia de mai jos).Tot cu acest prilej este numit și noul director al Spitalului, în persoana tânărului dr. Gherasim Nicolau-șeful secției de chirurgie. Dr. Gherasim Nicolau a ocupat această funcție până la pensionarea sa în anul 1975, fiind înlocuit de dr. Petre Trușcă;

-în anul 1952, în subordinea Spitalului, a fost înființată o Școală de asistente medicale care a funcționat până în anul 1968, având sediul pe str. Gheorghe Gheorghiu Dej, nu departe de fosta Casă de cultură “A. Toma”. Localul a fost demolat după 1977;

Dr. Gherasim Nicoalu. O stradă din municipiul Călărași poartă numele dr. Gherasim Nicolau

-între anii 1975-1977, pe locul fostului Arest al orașului și unde funcționase Spitalul județean între anii 1856-1888, se construiește un Spital modern, cu o capacitate de 400 de paturi. Localul a fost inaugurat pe 10 decembrie 1977;

– odată cu înființarea județului Călărași, în ianuarie 1981, spitalul de la Călărași redevine Spital județean. În acest context,  între anii 1981-1985, pe locul fostului Spital pavilionar, a Băii comunale și a Maternității construite în anul 1954 se ridică o noua aripă a Spitalului călărășean, cu o capacitate de încă 400 de paturi;

-pe 27 martie 2002, aflându-se la Călărași, într-o analiză a situației sanitare din județ, dr. Daniela Bartoș, ministrul Sănătății la acea vreme, la propunerea prefectului de județ și a directorului Direcției sanitare județene, a hotârât transformarea spitalului de la Călărași în Spital județean de urgență, emițându-se și ordinul de ministru în acest sens;

-din iulie 2010, Spitalul județean de urgență de la Călărași, botezat, mai apoi, Spitalul județean de urgență dr. Pompei Samarian Călărași, intră în subordinea Consiliului Județean Călărași.

“Condimentăm” textul nostru cu câteva fotografii de ieri și de azi.

O primă imagine a Spitalului din anul 1901, alături de alte clădiri reprezentative: Palatul comunal; Palatul adminstrativ și de justiție; Gimnaziul Știrbei Vodă și Biserica Alexe

Fotografie din 1906 realizată în Atelierul fotografic local “Rose@Boni”

O fotografie a Spitalului Pavilionar ridicat în anii 1887-1888 din Colecția Filialei Călărași a Arhivelor Naționale

În această clădire a funcționat Laboratorul de analize al dr. Elena Ionescu

Aici a funcționat Dispensarul TBC din 1951 până în 1956. Din acest motiv, când clădirea a redevenit hotel și la parter s-a înființat un restaurant, localnicii l-au botezat DOI PLĂMÂNI

Ultimul local în care a funcționat Dispensarul TBC Călărași

Localul unde a funcționat Policlinica orășenească din 1951 până în 1978, dată după care devine local al Casei de cultură până în 1984.

1960. Echipa Secției Chirurgie a dr. Gherasim Nicolau. Printre medici, dr. Vasiliu și dr. Dobrescu

Localul Secției Boli infecțioase

Localul construit în anii 1975-1977 pe locul fostului Arest preventiv

Policlinica nr. 1, devenită ulterior Ambulatoriu integrat

Corpul B al Spitalului județean construit în anii 1981-1985 pe locul fostului Spital pavilionar, a Băii comunale și a Maternității

Policlinica nr. 2, ridicată în anii 1982-1983, astăzi sediu de cabinete medicale individuale

Actualul Spital județean de urgență dr. Pompei Samarian Călărași

Post scriptum: Multumesc în mod deosebit domnului dr. Eugen Nicolau de la Spitalul Malaxa din București pentru numeroaselor fotografii privind activitatea medicală de la Călărași pe care mi le-a pus la dispoziție cu multă amabilitate. Aceleași mulțumiri lui Florin Rădulescu pentru singura fotografie color a fostului Hotel Parc publicată de mine pentru prima data în spațiul public.