PRIMII  PREFECȚI  DE  CĂLĂRAȘI

Regulamentul Organic al Valahiei, intrat în vigoare la 1 iulie 1831, stabilea că cele 18 județe ale Țării Românești vor fi conduse de ocârmuitori(prefecții de azi), iar plășile, ca structuri administrative ale județelor, erau conduse de subocârmuitori. Atât ocărmuitorii, cât și subocârmuitorii erau considerați funcționari publici și urmau să fie desemnați numai din rândul boierilor. Mandatul ocârmuitorilor era, de regulă, de 4 ani, iar cel al subocârmuitorilor de 3 ani. În cazul ocârmuitorilor de județ, art. 352 stabilea faptul că aceștia erau numiți de domnitor dintre doi candidați propuși de către Sfatul Administrativ al Țării Românești.(Guvernul de la acea vreme)

            Atribuțiile ocârmuitorilor de județ aveau să fie explicitate în Regulamentul pentru osebirea căderilor și datoriilor între partea judecătorească și otcarmuitoare a județelor, adoptat în anul 1832, reglemetare care la art. 4 stipula: “Ocârmuitorul fieșcăruia județ fiind însărcinat cu privegherea asupra pazei bunei orândueli în tot coprinsul județului său, și răspunzător pentru onrice neorânduială și turburare s-ar întâmpla din a lui neîngrijire, va fi dator a iscodi și a afla în orașul de căpetenie prin polițaiu director, iar în celălalt coprins al județului prin subocarmuitorii plășilor,  toate faptele câte se vor întâmpla împotriva bunei orândueli, bunelor năravuri și a siguranței obștii.”

Pe 18 aprilie 1833, când se luase decizia mutării la Călărași a capitalei județului Ialomița, ocârmuitor de județ era serdarul Dumitru Polizu, care fusese numit în funcție la 22 septembrie 1832. După 4 ani de mandat, pe 10 octombrie 1836 era numit un nou ocârmuitor, în persoana comisului Iancu Grădișteanu, mare boier din Familia Grădiștenilor, fiu al marelui vornic Scarlat Grădișteanu. Om cu mulți bani, Iancu Grădișteanu închireiază de la Epitropia Colței un loc de casă la Călărași, pe malul Borcei, unde construiește o casă foarte frumoasă, care în perioada interbelică a intrat în proprietatea lui Tache Mateescu.  Casa respectivă a rezistat până după 1977, fiind demolată și pe locul ei ridicându-se unul din cele două blocuri cu 8 nivele din apropierea Hotelului Călărași.

Iancu Grădișteanu nu și-a dus mandatul până la capăt fiind, destituit de domnitorul Dimitrie Ghica pe data de 12 iulie 1837, după ce în prealabil candidase și fusese ales deputat, faptă ce contravenea prevederilor Regulamentului Organic. În locul lui domnitorul îl desemnează ca ocârmuitor pe clucerul Ioan Rahtivan, un boier originar din Prahova, care în anul 1831 îndeplinise și funcția de primar al Ploieștiului. Ioan Rahtivan va fi înlocuit la începutul anului 1842 de către Costache Filipescu, boier de neam din cunoscuta familie a Filipeștilor, dar care va fi repede destituit, la 11 martie 1843, datorită atitudinii sale autoritare și violenței dovedite față de subordonați.

            Pentru anii 1843 și 1844 documentele vremii îl amintesc ocârmuitor la Călărași pe maiorul Gheorghe Manu, fiul marelui vistiernic Mihail Manu, venit din Fanar și stabilit la București. Maiorului Gheorghe Manu  i se mai spunea „boierul Iorgu” deoarece era frate cu Ion(Iancu) Manu, mare proprietar care avea o moșie întinsă la Budești, localitate din fostul județ Ilfov, care face parte astăzi din județul Călărași, fost ocârmuitor de Galați și Ilfov, prefectul Poliției Capitalei, în timpul domnitorului Gheorghe Bibescu, când a organizat Corpul pompierilor militari din București, ministru al Afacerilor Străine, sub Barbu Știrbei și membru al Căimăcămiei în 1858, împreună cu Emanoil Băleanu și Ioan Filipescu. De asemenea, prefectul Gheorghe Manu a fost unchiul generalului George Manu, cel care va ajunge premierul României în perioada anilor 1889-1891.

Ion(Iancu) Manu. Pictură de Ion Negulici

            În Almanahul Statului pe anul 1846 este menționat ca ocârmuitor al județului Ialomița, serdarul Manolache Grădișteanu, care fusese numit în funcție încă de la începutul anului 1845, după ce, în prealabil, fusese șeful Secretariatului Statului. Făcea parte din Familia Grădișteanu și era fiul lui Grigore Grădișteanu, mare comis și mare vornic, fiind unul din cei patru copii pe care Grigore Grădișteanu i-a avut din căsătoria cu Eufrosina Rosetti. Manolache Grădișteanu a deținut funcția de ocârmuitor al județului până la declanșarea Revoluției din  1848, când, după cum afirmă pictorul călărășean Constantin Predeleanu, primul istoric al acestor meleaguri, “fugi cu evenimentele”.

Manolache Grădișteanu

La 11 iunie 1848, domnitorul Gheorghe Bibescu acceptă Proclamația de la Islaz și demisionează. Se formează un Guvern provizoriu, în frunte cu mitropolitul Neofit, care pe 15 iunie se instalează la București. Sunt apoi numiți și noii ocârmuitori de județe. La Călărași este instalat ca ocârmuitor al fostului județ Ialomița Dimitrie Ciocârdia, judecător la Tribunalul Ialomița din anul  1846.( Dimitrie Ciocârdia s-a născut la 10 ianuarie 1789, la Săcuieni, în județul Dâmbovița, a avut gradul de praporgic în miliţia românească, înfiinţată în anul 1830. Domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica l-a ridicat la gradul de căpitan, în anul 1831, luându-l ca ajutant domnesc, până în anul 1843 a îndeplinit funcţii înalte în cadrul oştirii. Apoi a fost judecător, prezident al tribunalului şi cârmuitor al judeţului Ialomiţa, procuror al Guvernului provizoriu (după 1848). După 1848, considerat proscris politic, e împiedicat să revină în armată. Unionist, a făcut parte din Comitetul Central al Unirii, constituit în 1857 la Bucureşti.  A decedat la București, pe 1 ianuarie 1860.) Despre momentul desemnării ca ocârmuitor de județ, Constantin Predeleanu avea să consemneze că  “acesta a fost transportat în oraș în trăsură trasă de brațele acelora ce erau pentru liberatate.”

Dimitrie Cicârdia nu va rămâne multă vreme la Călărași întrucât este chemat la București unde este numit procuror acuzator în procesul intentat de Guvernul Provizoriu coloneilor I. Odobescu şi I. Solomon şi maiorului Grigore Lăcusteanu, acuzați de tentativă de rebeliune contrarevoluționară. În acest context, în documentele contemporane îl găsim ca ocârmuitor de județ pe D.G. Matisa, care figurează ca administrator al județului(denumirea dată ocârmuitorilor de Guvernul revoluționar provizoriu) în lunile august și septembrie 1848.

După înăbușirea Revoluției și debarcarea Guvernului revoluționar la Călărași este numit ca ocârmuitor  Mihalache(Mihai) Rahtivan, care s-a ocupat mai mult de identificarea și încarcerarea fruntașilor locali care au susținut măsurile Guvernului revoluționar provizoriu. Din dispoziția lui, pe 8 octombrie 1848 este arestat și trimis la București fruntașul revoluționar călărășean Răducan Ceaușescu, care va sta întemnițat până la 9 iunie 1849.

Pentru anul 1850 Aureliu V. Ursescu îl menționează ca ocârmuitor pe serdarul Alexandru Emanoil Florescu, despre care Pompei Samarian spune că va deveni apoi un personaj politic important în administrația centrală: “a fost, pe rând, prefect al Capitalei, membru în Divanul Ad-hoc, ministru de control în 1862 și mai apoi ministru de lucrări publice.”

Alexandru Emanoil Florescu

            Ultimii doi ani ai perioadei de până la eliberarea orașului(1851-1852) au fost marcați de personalitatea ocârmuitorului Iorgu Lenș, fiul lui Filip Lenș, descendent dintr-o familie cu origini florentine şi franceze. Filip Lenş a ocupat mai multe dregătorii în Muntenia, fiind, pe rând, cămăraş, clucer, mare vornic (director în Departamentul Treburilor Din Lăuntru), mare vistiernic şi mare logofăt al dreptăţii (ministru al justiţiei). A fost proprietar al unor întinse moşii din judeţul Ialomiţa, la Ţăndărei, Luciu şi Mărculeşti, din exploatarea cărora a adunat o avere considerabilă. În anul 1821 construiește în București una dintre cele mai frumoase case, care a rezistat pănă astăzi. După moartea lui Filip Lenș, petrecută în anul 1853, casa din București este moștenită de către fiul său, Iorgu Filip Lenș, ocârmuitorul de la Călărași, care în anul 1886 o va vinde omului politic și juristului Gheorghe Vernescu, motiv pentru care clădirea respectivă a rămas în mentalul colectiv al bucureștenilor drept Casa Vernescu, actualmente Casinoul Vernescu.

Biserica Sf. Împărați din Volna ridicată pe locul donat de prefectul Iorgu Lenș

Ca ocârmuitor de județ în timpul căruia s-au derulat toate procedurile administrative și tehnice privind eliberarea orașului Călărași, Iorgu Filip Lenș a cumpărat mai multe proprietăți în Călărași, pe care le va dona pentru construirea Bisericii Sf. Împărați din Volna și a Spitalului județean.