Peste o lună se împlinesc 144 de ani de la nașterea lui Pompei Samarian, istoricul căruia Călărașiul și călărășenii îi datorează atât de mult. Pe lângă faptul că ne-a lăsat o primă monografie a urbei de la cotul Borcei, Pompei Samarian este cel care a răscolit mii de dosare prăfuite de vreme pentru a descoperi documentul care, în urmă cu 190 de ani, atesta momentul istoric al investirii Călărașiului drept oraș de reședință al fostului județ Ialomița. Era vorba de Ofisul prezidentului Kiselef din 14 aprilie 1833 prin care poruncea Departamentului din Năuntru al Țării Românești să ordone mutarea de la Urziceni la Călărași a capitalei județului Ialomița.

Pompei Samarian, fotografie oficială din anul 1937

“Nenea Doctorul”, așa cum îl alintau călărășenii, pe lângă activitatea medicală desfășurată timp de 27 de ani la Spitalul județean din Călărași, care astăzi îi poartă numele, a fost și un erudit istoric al medicinei românești, valoroasele sale lucrări „Ciuma” și “Medicina și Farmacia în trecutul românesc”, fiind apreciate de contemporani, inclusiv de marele istoric Nicole Iorga, care-i semnează și cuvintele introductive.

Pompei Samarian la Biroul de lucru de la Spitalul județean Călărași

Prin tot ceea ce a făcut și, mai ales, a scris Pompei Samarian s-a bucurat de stima și respectul unora dintre cei mai importanți intelectuali români ai perioadei interbelice. Iată ce scria Mircea Eliade depre dr. Pompei Samarian în ziarul Cuvântul din 6 februarie 1938:

Cunoşteam mai de mult voluminoasa monografie a doctorului Pompei Gh. Samarian intitulată Medicina şi Farmacia în trecutul românesc (1382-1775). Deabia acum, însă, am prilejul să cercetez mai dea- proape un volum tot atât de preţios, al aceluiași autor, publicat cu câţiva ani în urmă: Ciuma (Bucureşti, 1932, 654 pagini). Bogăţia informaţiei strânsă între coperțile acestei cărţi, este uluitoare. Ciuma doctorului Samarian îți cere multe zile de lectură, ca să parcurgi cu atenţie măcar unele din sectoarele ei de seamă.

Dar nu despre valoarea acestor monografii — care, dealtfel, sunt întovărăşite de o sumă de alte lucrări şi nenumărate articole — aş vrea să scriu astăzi. Colțul unde apar rândurile de față ar fi neîncăpător unei recenzii.  Aici, la această rubrică, mă interesează mai mult semnificaţia unui gest cultural — decât valoarea operei în sine.

Intr-adevăr, atât Ciuma cât şi Medicina şi Farmacia doctorului Samarian, au o semnificaţie culturală care depăşeşte valoarea ştiinţifică a acestor voluminoase tomuri. Căci doctorul Samarian este medic primar al Spitalului din Călăraşi. Autorul savantelor monografii este un ialomițean; trăieşte şi scrie în Călăraşi.  Aici, într-un „oraş de provincie“ pe care profesorii şi cărturarii îl socotesc un surghiun —. un medic cu dragoste de oameni şi de cărţi, şi-a putut continua nestânjenit cercetările. Nu l-a „ratat“ mediul provincial. Nu l-a „deprimat“ absența tovarăşilor de lucru. Singur, în biblioteca lui, doctorul Samarian a dus la bun sfârşit — la Călăraşi — lucrări pe care alţii le socoteau imposibil de realizat chiar la Bucureşti.

Este în exemplul doctorului Samarian o admirabilă pildă de bărbăţie şi de optimism. Omul e mai puternic decât mediul. Omul poate trece peste orice obstacol, oricât ar părea de greu, dacă are destulă bărbăţie şi destulă dragoste în sufletul său. Fără să se sperie de imensitatea muncii pe care şi-a impus-o singur, fără să se turbure de încetineala cu care înainta opera — doctorul Samarian, astăzi un venerabil şi sclipitor erudit, şi-a realizat ceea ce s-ar putea numi „visul tinereţii sale“

Iată o activitate culturală şi un exemplu de energie provincială care ar putea da curaj multor „provinciali“, care se „sufocă” din cauza „lipsei de orizont” a oraşului lor natal. Orizontul stă, înainte de toate, în mintea şi în sufletul nostru. Cine voieşte cu tărie un lucru îl poate împlini şi desăvârşi oriunde, chiar în cei mai trist oraş de provincie. Nu există piedici fatale pentru un om viu…