Ofisul nr. 73 din 14 aprilie 1833

 

Anii care au urmat după emanciparea Călărașiului prin Hrisovul lui Barbu Știrbei din 24 septembrie 1852 au însemnat pentru  urbea de pe Borcea o perioadă de dezvoltare urbanistică și edilitar-gospodărească fără precedent. Apar edificii publice și private de o apreciabilă frumusețe arhitecturală, iar Călărașiul intră, treptat, în atenția arhitecților, politicienilor, artiștilor și intelectualilor bucureșteni, care își vor îndrepta pașii și spre Orașul lui Știrbei, cum era denumită oficial în epocă urbea de la cotul Borcii.

În aceste condiții, călărășenii încep să-și dezvolte gustul pentru frumos, în Cazinoul Central al lui Paraschiv Tiliucă, în Clubul “Unirea”(sala Cinematografului Flacăra de mai târziu) al lui Nicolae Mănescu-Călărași, sau la Clubul Cercului militar din apropierea Pieței Știrbei organizându-se baluri și serate dansante, prilej pentru politicienii locali de a-și face cunoscute opiniile, iar pentru doamnele din protipendada locală de a-și etala ultimile toalete aduse, cu mari sacrificii, tocmai de la Paris!

Cu presă locală care apărea neîntrerupt din martie 1875 și care până la anul 1900 număra nu mai puțin de 10 gazete, Călărașiul cunoaște acum și lumea spectacolelor teatrale și de revistă. În paginile ziarelor locale”Ialomitza”(1875-1885), “Ialomițeanul”(1888-1895), sau “Gazeta Ialomiței”(1895-1916) sunt inserate numeroase știri despre spectacolele de teatru susținute în diverse locații private din Călărași de cei mai importanți artiști bucureșteni ai vremii.

Lipsa unei săli adecvate împiedica însă montarea unor spectacole de anvergură, iar chiriile din ce în ce mai mari, pe care le solicitau agenții privați, începuseră să îndepărteze trupele bucureștene de orașul de pe Borcea. În aceste condiții, la inițiativa primarului liberal Constantin Ciochină, cel care decisese în anul 1902 și amenajarea Parcului Central al orașului, Consiliul local, în ședința din 23 iunie 1903, aproba construirea unei săli de spectacole în Parcul comunal, recent amenajat. Localul respectiv a fost construit în regie proprie, după planurile și sub supravegherea directă a lui I. M. Pellianu, inginerul orașului.

Cunoscută în epocă sub mai multe denumiri(Bufetul din Parcul Comunal, Casinoul comunal sau Teatrul comunal), clădirea respectivă a fost inaugurată la data de 2 iulie 1904. Iată ce scria, despre acest eveniment, ziarul local “Gazeta Ialomiței” în numărul din 11 iulie 1904: Vineri, 2 iulie a.c., s-a serbat în acest oraș aniversarea a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, Domnitor al Moldovei. Serviciul religios s-a făcut de S. S. Protoiereul N Alexandrescu, asistat de tot clerul din oraș și față fiind autoritățile civile și militare, precum și un numeros public… S-a făcut după aceea o sfeștanie pentru inaugurarea Cazinoului din parc a cărui construcție s-a terminat și care s-a deschis publicului în acea zi, dându-se în antrepriză d-lui D. Ardavani, un bun antreprenor de cafenele. La ora 4 după amiază s-a făcut în acest cazino distribuirea premiilor la școlarii silitori.

Cu un istoric zbuciumat, care a determinat și modificarea în rău a înfățișării și funcționalității,(clădirea a fost afectată de incendii și inundații, iar în anii de după 1990 de o proastă administrare – ajunsese, la un moment dat, depozit de sare!), pereții Teatrului din Parc sau Cinematografului “Victoria”(nume mai cunoscute în mentalul colectiv) au reținut, cu siguranță, elocința unui Take Ionescu, Ion Luca Caragiale, Nicolae Iorga, Ionel Teodoreanu sau prestațiile de excepție a unor mari artiști ai Teatrului Național din București.

Încă în picioare și astăzi, după 115 ani de existență, Teatrul din Parc, clădire aflată în patrimoniul municipiului Călărași, așteaptă implementarea unui binemeritat proiect de reabilitare. Să dea Dumnezeu să aibă șansa fostei clădiri a Poștei Vechi(Casa Bădulescu)!

Pentru iubitorii de istorie locală ilustrată, public câteva fotografii din Colecția mea virtuală.

Post scriptum. În premieră, voi publica și două copii foto după planul de amplasament și planul arhitectural al Pavilionului Muzicii care s-a construit în aceeași perioadă cu Teatrul comunal, fiind amplasat chiar în fața acestuia. Din această locație Orchestra Regimentului 23 Infanterie i-a încântat pe călărășeni în fiecare duminică, timp de peste 30 de ani.

Carte poștală din anul 1906 realizată de Paraschiv Tiliucă, administratorul clădirii, după fotografia călărășenilor Rose&Boni

Carte poștală din 1913, pusă în circulație de V.R. Brăcăcescu. De observat prima modificare după incendiul care a afectat Bufetul de lemn din fața Teatrului

O altă carte poștală a lui Paraschiv Tilică din anul 1915

Carte poștală editată în anul 1920 de librarul local Ștefan Avramescu

Carte poștală editată în anul 1927 de librarul local Ahile P.

Transformat în Cinematograful Victoria în anul 1949. Carte poștală din anii ’70

Cinematograful Victoria în anii ’80

Fotografie din anul 1992, ultimul an când aici a mai funcționat Cinema Victoria

Fotografie din anul 2004. Sală de lectură a Bibliotecii județene

Teatrul din Parc azi…!!!

Schiță amplasament Pavilion muzică

Plan arhitectural Pavilion Muzică

La 14 aprilie 1833, guvernatorul rus Kiseleff hotărăște mutarea capitalei fostului județ Ialomița de la Urziceni la Călărași, calitate pe care Călărașiul o păstrează până în anul 1950, când se înființează regiunile pe teritoriile administrative ale fostelor județe, astfel că în perioada 1950-1952 Călărașiul este capitala Regiunii Ialomița. După septembrie 1952 și până în februarie 1968, când se reînființează județele, Călărașiul este investit drept reședință a Raionului Călărași, care făcea parte din marea Regiunea București.
Consecință a deciziei lui Kiseleff, sediile ocârmuirii de județ, tribunalului județean și poliției județene se stabilesc în Călărași. Dar târgușorul Călărași, dezvoltat pe moșia Spitalului Colțea din București și investit acum cu calitatea de oraș reședință de județ nu dispunea de clădiri publice de nici un fel, iar casele mai acătării erau încă ocupate de trupele rusești stabilite aici pentru a ține sub observare mișcările trupelor turcești din jurul Silistrei. În aceste condiții greu s-au găsit clădiri atât pentru Ocârmuire, cât și pentru Tribunal și Poliție.
Ocârmuirea județului, devenită Prefectură prin Legea comunală din 1864, a funcționt, până în anul 1875, în mai multe localuri închiriate de la localnici. Mai apoi, timp de 21 ani(1875-1896), a funcționat în Casa Doicescu, de pe str. Știrbei, colț cu Valter Mărăcineanu, la parterul căruia a fost instalată Tipografia județului unde în urmă cu 145 de ani(martie 1875) se tipărea ziarul IALOMITZA, prima gazetă călărășeană.

Casa Doicescu, unde a funcționat Prefectura între anii 1875-1896 și unde s-a tipărit primul ziar călărășean. În anii interbelici aici au funcționat redacțiile celor mai importante gazete bucureștene

În dorința de a avea un local propriu, pe 19 iulie 1891 Prefectura cumpără de la Primăria Călărași un teren în suprafață de 26.999 m.p., identificat pe planul orașului drept Piața Carol I, “cu obligaţiunea pentru judeţ ca pe locul vândut să construiască Palatul Administrativ şi Judecătoresc, a face grădină publică pe locul ce ar rămânea neocupat cu facerea Palatului.” Prefectura Călărași cu sprijinul Ministerului de Interne face apel în anul 1894 la vestitul arhitect mehedințean Alexandru Săvulescu, nimeni altul decât cel de pe ale cărui planuri a fost ridicat în anul 1900 Palatul Poștei din București, actualul sediu al Muzeului Național de Istorie, pentru a face planurile Palatului administrativ și judecătoresc de la Călărași, precum și a Casei prefectului, care urma să facă parte din același ansamblu arhitectural. Cum arhitectul știa că orașul Călărași se dezvoltase pe o fostă proprietate a Spitalului Colțea din București, a ținut ca o parte din arhitectura exterioară a Palatului de la Călărași să reproducă elemente arhitecturale ale clădirii Spitalului Colțea, după cum avea să remarce și marele nostru istoric Nicolae Iorga în anul 1904, când făcea prima deplasare la Călărași.

Licitația de constrire a Palatului de la Călărași este adjudecată de antreprenorul italian Giuseppe D. Ciconi, devenit ulterior călărășean prin căsătorie. Pe data de 11 iunie 1895, începeau oficial lucrările de construcție a Palatului administrativ și judecătoresc, precum și a Casei prefectului, lucrările fiind finalizată deja în octombrie 1896, când se face recepția provizorie, după care Prefectura și Tribunalul se instalează în noul sediu. Recepția definitivă a Palatului avea să se facă pe 21 ianuarie 1898.
Proiectată în stil neoclasic, clădirea era compusă din demisol parțial, parter și etaj, având în totalitate 58 de camere. De o frumusețe deosebită erau Sala mare de judecată, cu ornamente interioare și lampadare din cleștar, intrarea principală cu holul, scările de acces la etaj și loggia.

Holul Palatului

Clădirea a fost reabilitată în mai multe rânduri. O primă lucrare importantă a avut loc în anii 1957-1958, când s-au introdus ancorajele de oțel pentru consolidarea rezistenței. Afectată serios de cutremurul din martie 1977, partea de sud, în care funcționa Tribunalul și Sala mare de ședințe, a fost reabilitată până în anul 1980. Acum s-a refăcut stucatura originală a clădirii și s-a aplicat o foiță de aur, conform planurilor originale, care din păcate azi nu se mai păstrează. O ultimă lucrare de consolidare și reabilitare a fost începută în anul 2005, în baza unui grant în valoare de 2 milioane de dolari, acordat de Banca Mondială, lucrări nefinalizate, din păcate.
De la darea în folosință și până astăzi, în Palatul administrativ și judecătoresc au funcționat următoarele instituții și organizații:
-Prefectura județului Ialomița(1896-1949)
-Comitetul provizoriu al județului Ialomița(1949-1950)
-Sfatul popular al Regiunii Ialomița(1950-1952)
-Sfatul popular al raionului Călărași(1952-1968)
-Consiliul popular al municipiului Călărași(1968-1981)
-Comitetul municipal PCR Călărași(1968-1981)
-Consiliul popular al județului Călărași(februarie 1981-22 decembrie 1989)
-Comitetul județean PCR Călărași(februarie 1981-decembrie 1989)
-Primăria județului Călărași(27 decembrie 1989 – martie 1990)
-Prefectura județului Călărași(martie 1990 – prezent)
-Consiliul județean Călărași(martie 1992 – noiembrie 1997)
-Tribunalul județului Ialomița(1896-1950)
-Tribunalul Regiunii Ialomița(1950-1952)
-Tribunalul raionului Călărași(1952-1968)
-Tribunalul județului Ialomița(1968-1977).
-Judecătoria Călărași(1951-1977).
În Casa Prefectului, după 1949, au funcționat următoarele instituții:
-Casa Pionierilor Călărași(1949-1976)
-Casa Căsătoriilor(1976-1980)
-Comitetul județean UTC Călărași(1981-1989)
-Institutul FORDOC(1993-2013)
-Compartiment al Agenției de dezvoltare Sud Muntenia(2013-în prezent)
În final, prezentăm câteva fotografii, din cele 46 care se află, pentru moment, în Colecția mea virtuală de imagini fotografice ale Călărașiului de ieri și de azi.

Extras de pe o vedere editată la Viena în anul 1900. Imaginea reprezintă un desen profesional realizat după o fotografie realizată în Atelierul fotografilor călărășeni, Rose&Boni.

Extras de pe prima vedere editată la Călărași de V.R. Brăcăcescu, după fotografia realizată în Atelierul fotografic Rose&Boni

Carte poștală din 1906 editată de Parasciv Tiliucă din Călărași după fotografia călărășenilor Rose și Boni

Carte poștală din 1909 editată de Depozitul Șaraga din București. În prim plan Casa Prefectului

Carte poștală din anul 1914 editată de Editura Socec din București

Carte poștală din anul 1916 pusă în circulație de Maer&Stern București

Carte poștală din 1927 editată de Ștefan Gheorghiu Călărași

Aripa de Sud în care funcționa Tribunalul județean. Imagine din 1929 extrasă de pe o carte poștală editată de Ștefan Gheorgiu din Călărași

Carte poștală din anul 1935 pusă în circulație de Depozitul de tutun Sandu Vlad din Călărași

Fotografie din 1947

Sediu al Sfatului popular raional. Carte poștală din 1957

Sediu al Consiliului popular municipal și al Comitetului municipal PCR. Carte poștală din 1975

Sediu al Consiliului popular județean Călărași și al Comitetului județean PCR Călărași. Fotografie realizată de mine și publicată pe coperta cărții mele Călărași – Mic îndreptar turistic, publicată în anul 1984 la Editura Sport-Turism din București

Sediu al Prefecturii șudețului Călărași. Fotografie din Colecția Muzeului Dunării de Jos, realizată în anul 1992

Fotografie din iarna 2003/2004, după ridicarea bustului domnitorului Barbu Știrbei

O fotografie superbă a lui Alexandru Botezatu din anul 2012

Azi. Sediul Instituției Prefectului