În lucrarea sa intitulată Istoria orașului Călărași de la origini până la anul 1852, publicată la București în anul 1931 doctorul Pompei Samarian scria: „În ceea ce privește felul în care trăiau oamenii de aici, după 1700 condițiile încep să se schimbe din cauza Silistrei, care devenise un centru de primă importanță pentru turci… Aceste împrejurări fac din Călărași un centru comercial cu schelă(port) la Borcea, care atrage o lume specială, lumea negustorilor”.

Portul de la Călărași avea să crească în importanță după anul 1852, odată cu noul  statut de oraș liber  al Călărășiului, statut care influențează în mod pozitiv schimburile de mărfuri prin Portul Călărași. În acest sens, „Dicționarul geografic al județului Ialomița” din anul 1897, vorbind despre orașul Călărași, menționa: „Mișcarea comercială în oraș este vie, căci se vând zilnic pentru export mari cantități de cereale și multe vite, ce sunt aduse pe calea ferată și cu carele și se transportă  în  vase plutitoare de diferite capacități pe Borcea și de aici pe Dunăre.”

O situație statistică din anul 1912 amintea că prin Portul Călărași fuseseră importate mărfuri care însumaseră aproape 155.000 tone și fuseseră exportate produse care totalizaseră în jur de 150.000 de tone.

Apogeul activității comerciale din Portul Călărași avea să fie atins în perioada anilor 1933-1936, când în Austria, Germania, Cehoslovacia, Ungaria și Iugoslavia s-au exportat următoarele cantități de cereale: 1933 – 2155 vagoane; 1934 – 6171 vagoane; 1935 – 7231 vagoane; 1936 – 7377 vagoane.

Din arhiva noastră digitală publicăm în spațiul virtual opt fotografii din Portul Călărași, dintre care patru nu au fost cunoscute publicului călărășean până astăzi(foto 2,5,7 și 8)

Foto 1

Foto 2

Foto 3

Foto 4

Foto 5

Foto 6

Foto 7

Foto 8