Nae S Maltezeanu – bust realizat de sculptorul Carol Stark

            Despre oamenii bogați ai Călărașiului de azi sunt încă multe necunoscute. Despre unii s-a mai scris câte ceva în presa locală sau centrală. Despre alții nu se știe practic mai nimic despre modul în care și-au strâns averile. Aceștia  din urmă sunt cei care au umplut Călărașiul  de căsoaie cu multe etaje, locuite doar vara, în ale căror curți vezi autoturisme care mai de care mai “bengoase”.

            În mateialul de față nu despre asemenea îmbogățiți voi vorbi, ci despre oamenii cu averi din Călărașiul de altădată. Puțini dintre cititorii blogului meu știu că Bărăganul a fost un fel de „borcan cu miere” din care s-au înfruptat marii bogătași ai României. Că este așa o dovedește faptul că cel care este considerat cel mai bogat român din toate timpurile, Gheorghe Grigore Cantacuzino-Nababul, președinte al Partidului Conservator și de două ori prim-ministru al României, avea în proprietate moșii de mii de hectare în fostul județ Ialomița. Fiul acestuia, Mihail Cantacuzino, a avut legături strânse cu Călărașiul, fiind președintele Organizației locale a Partidului Conservator timp de aproape 20 de ani. O statuie a acestuia a fost ridicată în curtea Prefecturii, iar actuala stradă Independenței s-a numit o bună perioadă de timp str. Mihail Cantacuzino.

            Din informațiile de arhivă și din studierea presei din epocă rezultă că atât Nababul, cât și fiul său Mihail, și-au concentrat averea în Capitală, acolo unde și locuiau. În schimb, un  ialomițean, originar din Maltezi, a cărui familie s-a stabilit în Călărași după emanciparea la 24 septembrie 1852 a târgului de pe Borcea, avea să devină cel mai bogat călărășean al tuturor timpurilor, cu o avere fabuloasă, care estimată la valoarea de azi a bunurilor inventariate la moartea sa  ar însuma peste 100 de milioane de Euro!

            Este vorba despre NAE S. MALTEZEANU, despre care pictorul Constantin Predeleanu, autorul primei lucrări monografice despre meleagurile ialomițene, spune că era fiul lui Scarlat Maltezeanu, originar din satul Maltezi, și nepot al lui cu Costache Maltezeanu, ai cărui fii, Constantin și Vasile, se vor impune în viața politică și administrativă locală, primul fiind ales chiar deputat de Călărași. De asemenea, prin căsătoria mătușii sale Eufrosina cu Scarlat Periețeanu, Nicolae Maltezeanu primește sprijinul necesar și ajunge în funcția de polițai-șef al  orașului Călărași, funcție pe care o deține timp de opt ani(1860-1867), perioadă în care acumulează ceva avere, pe care o va multiplica rapid prin practicarea împrumutului prin gaj cu deposedare, la Serviciul județean Ialomița al Arhivelor Naționale aflându-se multe acte autentice din perioada anilor 1883-1900 prin care Nae S. Maltezeanu împrumuta bani cu camătă, reușind în repetate rânduri să intre în posesia unor imobile din Călărași întrucât cei care împrumutaseră bani de la el nu reușiseră să-i returneze la termen. A fost membru fondator al Filialei locale a Partidului Național Liberal, fiind ales în repetate rânduri consilier local și consilier județean. De asemenea, îl vom regăsi printre acționarii unor societăți bancare locale, de unde a obținut profituri frumoase.

            Din studierea Actului de împărțire voluntară a averii lui Nicolae S. Maltezeanu rezultă că acesta nu a avut copii, iar de funeraliile sale s-a ocupat un nepot de soră(Nicolae Stoicescu-Maltezeanu), ceea ce ne face să credem că nici nu a fost însurat, caracteristici specifice “adunătorilor de averi” din epocă.(A se vedea cazul pictorului Constantin Predeleanu, celibatar, la a cărui moarte, survenită în anul 1908, s-a descoperit de asemenea o avere impresionantă).

            A fost unul  dintre susținătorul liderului liberal local Atanase Stoianescu, primar, prefect, deputat și senator de Călărași. Tocmai la o asemenea întrunire politică Nae Maltezeanu avea să își afle sfârșitul, la onorabila vârstă de 82 de ani. Pe 14 septembrie 1912 suferă un nefericit accident la sediul Clubului Liberal de pe str. Știrbei Vodă. Cade de pe scările de la etaj, își fracturează mai multe coaste și se alege cu un grav traumatism cranian, care avea să-i curme viața a doua zi.

Rămânea în urma lui o avere importantă. După cum consemna Gazeta locală „Deșteptarea Ialomiței” pe 23 septembrie 1912, în casa de bani a răposatului “s-au găsit 798.833 lei, din care 6.000 în aur și restul în monedă”. Nae Maltezeanu a fost înhumat în Cimitirul Central, familia ridicându-i aici un frumos monument funerar, bustul din bronz al răposatului fiind realizat de cunoscutul sculptor Carol Stork. Monumentul s-a aflat pe lista de patrimoniu până în anul 2004 când a fost declasat întrucât bustul din bronz a fost furat din cimitir!

Ceea ce nu cunoștea însă presa locală era faptul că dincolo de cei 798.833 lei( în anul 1913 leul românesc era egal cu francul elvețian!), Nae Maltezeanu lăsa în urma sa și o fabuloasă avere imobiliară al cărei conținut parțial aveam să îl aflu odată cu descoperirea în Arhivele Naționale de la Slobozia  a Actului de împărțire voluntară a averii lui Nae S. Maltezeanu, încheiat la 20 februarie 1913.

Extras din Actul de împărțire voluntară din 20 februarie 1913

Moștenitorii care au participat la partajul voluntar din 20 februarie 1913 au fost surorile Frosa Maltezeanu – cu domiciliul în Călărași, str. Sf. Nicolae nr. 19, Maria Sinceleanu și Caliopi Demetrescu-Vergu, ambele domiciliate în București, precum și nepotul Nicolae Stoicescu-Maltezeanu, bancher din Călărași. Acestora le-a revenit cea mai mare parte din averea lui Nae S. Maltezeanu. Rămâneau neîmpărțite multe bunuri, printre care Moara din orașul Călărași  care va ajunge, mai târziu, în proprietatea lui Ștefan Vineșiu fiind naționalizată la 11 iunie 1948 și care este și azi în picioare pe str. București.

Fosta Moară Ștefan Vineșiu, așa cum arăta prin anul 2000 când încă funcționa

Fără să intru în prea multe amănunte(precizez că Actul de partaj are 10 file!), voi face doar inventarul imobilelor din Călărași care aparținuseră lui Nae S. Maltezeanu, cu mențiunea că toate fuseseră construite în perioada 1880-1910, unele chiar de către Nae Maltezeanu, iar altele intraseră în proprietatea acestuia în urma unor împrumuturi nereturnate de către foștii proprietari.

Frosa Maltezeanu moștenea următoarele:

-casele de pe str. Sf. Nicolae nr. 17, 19, 21, 23 și de pe str. Mihai Viteazul nr. 2;

-Hatelul Regal, str. Știrbei Vodă nr. 42;

Hotelul REGAL, sau ARCADIA, cum l-am cunoscut noi

-Prăvălia din str. Știrbei Vodă nr. 70;

-Prăvălia din str. Independenței nr. 68;

-Prăvălia și Casa din str. Independenței nr. 29 și 31;

-Prăvălia din str. Știrbei Vodă nr. 82.

Maria Sinceleanu primea următoarele imobile din Călărași:

-Casa din str. Sf. Nicolae 36;

-Casa din str. Știrbei Vodă nr. 23;

-Prăvălia din str. Știrbei Vodă nr. 57;

-Prăvăliile din str. Știrbei Vodă nr. 61 și 63;

-Frizeria închiriată lui Agopian Ovanes din str. Știrbei Vodă nr. 70.

La rândul ei Caliopi Demetrescu-Vergu intra în posesia următoarelor imobile:

-Prăvăliile din str. Sf. Nicolae nr. 3, 5 și 7;

-Prăvăliile din str. Știrbei Vodă nr. 37;

-Prăvălia cu etaj din str. Știrbei Vodă nr. 41;

-Locul viran din str. Știrbei Vodă nr. 68;

-Simigeria din str. Știrbei Vodă nr. 74 închiriată lui Vasile Stoian;

-Prăvăliile din str. Știrbei Vodă nr. 78 și Independenței nr. 23(ulicioara Maltezeanu)

-Casa din str. Grivița nr. 201.

Nicolae Stoicescu Maltezeanu primea în București, Grădina numită „Pariziana” din str. 11 Iunie nr. 41,  cu casele de pe dânsa, precum și o Casă din com Roseți-Volnași.

Același Nicolae Stoicescu, care se ocupase de funeraliile lui Nae S. Maltezeanu, mai primise 12.000 lei care reprezentau contravaloarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea răposatului, plus alți 15.000 lei pentru ridicarea unui momument funerar.

Ar mai trebui adăugat că cei patru moștenitori primiseră terenuri agricole a căror suprafață însumată depășea 6000 de ha, iar taxa succesorală încasată se ridicase la suma de 310.105 lei!

17 septembrie 1901: VOLNA ÎN FLĂCĂRI

17 septembrie 1901: VOLNA ÎN FLĂCĂRI

            În repetate rânduri natura ne-a pus la grea încercare. Fie că a fost vorba de Cutremurele care au zguduit serios meleagurile carpato-danubiano-pontice, sau teribilele inundații care au luat cu ele vieți omenești și au lăsat în urmă importante pagube materiale, toate acestea au fost resimțite și de locuitorii Călărașiului de ieri și de azi. Din fericire, pagubele aduse călărășenilor de cutremurele și inundațiile cunoscute nu au fost catastrofale. În schimb, incendiile, care nu au fost puține, au  creat mari probleme localnicilor. Un asemenea nefericit eveniment ne-am propus să vă prezentăm în postarea de azi.

            Târgul Călărașilor, o așezare inițială alcătuită din case modeste construite din gard îmbulgărit și învelite cu stuf și paie, având  coșurile de fum din nuiele lipite cu pământ, era predispus incendiilor. La acest aspect a contribuit din plin și faptul că din lipsa lemnelor, călărășenii adunau din vreme stuf, trestie, coceni și paie, le depozitau prin curți și iarna le ardeau în loc de lemne, ceea ce, după cum consemna Pompei Samarian în a sa Istorie a orașului Călărași, reprezentaun  “veșnic pericol de incendiu”.

Tocmai de aceea, după investirea Călărașiului drept reședință a județului Ialomița, în urma hotărârii luate de Kiseleff la 14 aprilie 1833, nou înființata Poliție a orașului, împreună cu Comisia locală(un fel de Primărie de azi), sub coordonarea Ocârmuirii județene(Prefectura de mai târziu), vor iniția măsuri concrete pentru prevenirea incendiilor și evitarea primejdiilor “ce s-au întâmplat mai înainte”.

Speriați de consecințele Marelui incendiu ce avusese loc la București în noaptea de 23 martie 1847, când au ars 1800 de case, 12 biserici și au decedat 15 oameni, decidenții locali au decis crearea unei structuri specializate în cadrul Poliției locale, dotate cu sacale, iar mai târziu cu tulumbe și alte ustensile folosite la stingerea incendiilor. Lua naștere astfel Comanda de foc, încadrată cu personal instruit, pentru care în anul 1897, în numai trei luni de zile, ing. Giuseppe Ciconi ridica Casarma Pompierilor, cea mai înaltă clădire din oraș la acel moment, de unde putea să fie supravegheat întreg orașul, aflat în plină dezvoltare edilitar-urbanistică.

Din Foișorul Casarmei Pompierilor, pe 17 septembrie 1901, pompierul de serviciu anunța declanșarea unui puternic incendiu pe str. București, colț cu actuala strada a Pompierilor, la noile case cu etaj ale inginerului orașului, Ion M. Pellianu. De fapt incendiul izbunise la grajdurile din spate ale comerciantului Tudor Stănescu, care ținea și un han în locația lui ce se întindea din str. București, până în str. Grivița. Focul se extinde rapid și cuprinde alte imobile, amenințând și clădiri de vis a vis. Pompierii s-au luptat în jur de 4 ore pentru a localiza acest incendiu, caracterizat ca cel mai puternic până în acel moment.

Casarma Pompierilor cu Foișorul de foc

Cele două ziare care apăreau la Călărași, Deșteptarea Ialomiței  și Gazeta Ialomiței, au acordat spații importante descrierii incendiului. De asemenea, o scurtă cronică a fost publicată și în ziarul bucureștean Adevărul. Redau pentru cititorii blogului meu câteva pasaje semnificative din ziarele respective.

Iată ce se consemna în paginile ziarului local Gazeta Ialomiței din 23 septembrie 1901:

La rândul lui, autorul articolului Focul din Volna publicat în ziarul Deșteptarea Ialomiței de duminică, 23 septembrie 1901, menționa:

            Adevărul, cel mai citit cotidian național al momentului, insera în paginile sale din 19 septembrie 1901:

Cel mai păgubit a fost ing. Ion M. Pellian căruia i-a ars întrgul etaj al casei sale de pe str. Pompierilor, colț cu str. București(vis a vis de fosta Bancă Mateescu – actual sediu PSD), casă care fusese construită în anul 1894. Întrucât avea o situație materială bună( era proprietarul unei  moșii de peste 100 ha la Tonea), ing Pellianu își va reclădi repede casa cu o arhitectură deosebită, dar va renunța la etaj. Iată cum arăta fosta casă a ing. Pellianu înainte de demolarea ei la  sfârșitul anilor ’80, pe locul acesteia fiind ridicat blocul situat vis a vis de sediul PSD.

Casa Pellianu