Evenimentele care au urmat punerii în aplicare a prevederilor Tratatului de la Adrianopole, semnat între turci și ruși la 4 septembrie 1829, aveau să aducă schimbări majore în evoluția administrativă și social economică a Munteniei și Moldovei, unde Rusia, în calitatea ei de putere protectoare, impune elaborarea și aplicarea Regulamentului Organic, act cu valoare constituțională pentru cele două state de la Carpați și Dunăre.

Un rol important în elaborarea setului de măsuri ce viza modernizarea Principatelor Danubiene l-a jucat Pavel Kiseleff, care în calitate de guvernator a condus administrația militară rusească din Principate în perioada anilor 1829-1834. În această calitate face mai multe deplasări la Silistra, care se afla de asemenea sub administrație rusească, trecând pe la Călărași, o localitate mică amplasată la cotul Borcei, care aparținea Spitalului Colțea din București și era  locuită de câteva sute de pescari și agricultori. Din punct de vedere administrativ făcea parte din județul Ialomița, care avea capitala la Urziceni.

Om cu viziune strategică, Kiseleff apreciază poziția Călărașiului, ca port la Borcea și aproape de Silistra și prin Ofisul său nr. 73 din 14 aprilie 1833 ordona Sfatului Administrativ al Țării Românești (un fel de Guvern) să mute capitala județului Ialomița de la Urziceni la Călărași. Conformându-se, peste numai patru zile, pe 18 aprilie 1833, Vornicia din Lăuntru (Ministerul de Interne) emitea actul administrativ prin care Ocârmuirea (Prefectura), Tribunalul și Poliția se vor muta la Călărași, noua capitală a județului Ialomița.

Facsimil după Ofisul nr. 73 al lui Pavel Kiseleff din 14 aprilie 1833, publicat de Pompei samarian în zairul “Pământul” din 25 martie 1933

Acestea sunt datele istorice care consfințesc faptul că la 18 aprilie 1833 Călărașii, mica localitate de la cotul Borcii, așezată pe moșia Spitalului Colțea, cu numai 860 de suflete, devenea capitală de județ, cu instituții administrative importante și cu o poziție care putea să-i avantajeze dezvoltarea rapidă din punct de vedere economic și edilitar-urbanistic. Chiar dacă era pe o moșie particulară și până acum toate problemele erau rezolvate de arendaș, odată devenit capitală de județ la Călărași se va constitui și prima structură de autogospodărire, numită în epocă Comisia târgului, un fel de Consiliu local de astăzi.

Ca și capitală de județ, Călărașii vor atrage aici oameni cu stare din județ și din afara lui, inclusiv de la Silistra, momentul aprilie 1833 însemnând pentru micuța așezare de la cotul Borcei o adevărată trezire la viață. Iată ce scria, în acest sens, Pompei Samarian, în documentatul său volum Istoria orașului Călărași de la origini și până la anul 1852: “Transformarea s-a făcut foarte repede. Vechiul sat de clăcași a ajuns oraș de negustori, în care apar cetele breslașilor, născute din nevoile vieții de toate zilele și deasupra tuturor, viața intelectuală reprezentată prin lumea slujbașilor.”

Aceste transformări i-au permis lui Pompei Samarian, să demonstreze, pe bună dreptate, că învestirea Călărașilui în calitatea de capitală de județ a constituit Actul  de naștere al orașului Călărași. Tocmai de aceea el, împreună cu Eugen Cialâc și cu un grup important de intelectuali și oameni din administrație au organizat, în urmă cu 190 de ani, manifestările din anul 1933, care au fost dedicate marcării Centenarului orașului Călărași. Mai mult, la propunerea lui Eugen Cialâc, marele istoric Nicolae Iorga a acceptat ca lucrările Congresului anual al Ligii Culturale  să se desfășoare la Călărași în zilele de 4-5 iunie 1933, ca un semn de respect pentru Călărași și călărășeni, pe care îi cunoștea foarte bine întrucât aici conferențiase în mai multe rânduri. În acest context manifestările care vor marca efectiv Centenarul vor fi organizate la început de septembrie 1933, când la Călărași a fost organizată și o mare Expoziție agricolă care s-a bucurat de prezența liderului țărănist Ion Mihalache, fost ministru al Agriculturii și  ministru de Interne.  

Presa locală de atunci a acordat o atenție deosebită, manifestărilor dedicate Centenarului Călărașiului, după cum se poate oberva din facsimilele de mai jos.

Nr. 32-34 din ziarul “Pământul” apărut pe 4 iunie 1933 dedicat Congresului Ligii Culturale

Ziarul “Biruința” din 5 iunie 1933 salută Congresul Ligii Culturale

Nr. 39-42 din ziarul “Pământul” dedicate Serbărilor Centenarului

Ziarul “Biruința” din 11 septembrie 1933 marchează momentul Centenarului

Întreg numărul din 15 septembrie 1933 al ziarului „Țăranul” a fost dedicat Festivităților Centenarului Călărașiului

Ziarul “Glasul Bărăganului” din 25 septembrie 1933 se adresează marelui absent de la serbările Centenarului, regele Carol II, prin articolul Dacă ați fi venit Maiestate!…

În numărul din 1 octombrie 1933 ziarul “Drapelul țăranului” marca Centenarul Călărașiului printr-un frumos articol semnat de Petre V. Haneș și intitulat Cinste Călărașiului și călărășenilor!