Atunci când vorbim în general de atentate îndreptate împotriva unor personalități politice de rang înalt ne vin repede în minte crimele comise împotriva președinților americani Abraham Lincoln(asasinat în seara zilei de Vinerea Mare, la data de 14 aprilie 1865) și John F. Kennedy(împușcat la Dallas în ziua de 22 noiembrie 1963). Dar dacă ne uităm cu mai multă atenție și în grădina noastră, vom constata că și scena politică românească a cunoscut mai multe atentate cărora le-au căzut victimă oameni politici proeminenți.

Dacă ne limităm doar la atentatele îndreptate împotriva premierilor în funcție de după creearea României moderne, prin Unirea de la 24 ianuarie 1859 și mai apoi de după înfăptirea României mari, vom constata că nu mai puțin de trei prim-miniștri au fost eliminați prin împușcare, în urma unor atentate îndreptate împotriva acestora. Astfel, pe 8 iunie 1862, prim-ministrul conservator Barbu Catargiu era împușcat mortal, în Dealul Mitropoliei, de un individ necunoscut. Asasinarea lui Barbu Catargiu a fost catalogată ca având motivaţii politice, însă cazul nu a fost niciodată desluşit de poliţie. Au urmat apoi cele două sângeroase atentate comise de legionari împotriva prim-ministrului liberal I. G. Duca(Gara Sinaia, 29 decembrie 1933) și a lui Armand Călinescu, prim-ministru regelui Carol al II-lea, pe 21 septembrie 1939.

Puțini știu însă că și asupra lui Ion C. Brătianu, precum și asupra fiului său Ionel Brătianu, au avut loc mai multe atentate, din fericire nereușite, în perioada în care aceștia îndeplineau funcția de premier al Guvernului României. Primul atentat împotriva lui Ion C. Brătianu s-a petrecut la 2 decembrie 1880. Ion C. Brătianu tocmai plecase de la Camera Deputaţilor. Singur, se îndrepta spre locuinţa sa, când pe neaşteptate un individ îi înfinge un cuţit în piept.

Ion C. Brătianu

Din fericire, lama cuţitului n-a putut străpunge hainele groase, de iarnă. Atacatorul a încercat o nouă lovitură, dar un deputat venit în ajutor l-a doborât la pământ cu o lovitură în cap. Autorul se numea Ion Pietraru şi era un fost profesor din Târgovişte care voia să răzbune o veche altercaţie cu Brătianu. După aproape şase ani, pe 4 septembrie 1886 a avut loc cel de-al doilea atentat împotriva lui I. C. Brătianu. Stoica Alexandrescu, un mărunt negustor din Râmnicu Sărat care devenise falit de două ori, dorea să facă o ispravă de răsunet care să atragă atenţia asupra lui. Cel mai nimerit i s-a părut uciderea primului ministru Ion C. Brătianu. Pistolul însă nu ia foc. Trage a doua oară, dar asupra lui se aruncă sergentul Ioniţă Constantin, care avea misiunea de a-l păzi pe Brătianu, intervenția acestuia salvându-i viața premierului. Atentatorul va fi arestat și judecat, primind o condamnare de 20 de ani muncă silnică.

Ion I. C.(Ionel) Brătianu

            În ceea ce ne privește, o să detaliem atentatul comis împotriva prim-ministrului Ion I. C.(Ionel) Brătianu, întrucât atentatorul era un muncitor ceferist din Oltenița. Iată cum descria atentatul la care am făcut referire ziarul călărășean “Deșteptarea Ialomiței”, din 10 decembrie 1909: “Un atentat la viața primului ministru, domnul Ion Brătianu, s-a săvârșit marți seara(8 decembrie 1909 – nota ns.), la orele 6,00. Pe când primul ministru venea de la Senat pe strada Colței, în apropiere de casa sa, un individ care-l urmărea a tras asupra primului ministru trei focuri de revolver rănindu-l în umărul stâng, în spate și la baza toracelui.

            Individul fiind prins și arestat s-a constatat că este un fost lucrător lăcătuș la căile ferate, care de 15 zile nu mai avea ocupație… Revolverul de care s-a servit este o armă de calibru 6 pe care l-a cumpărat cu 9 lei și 50 de bani de la un magazin din Calea Griviței… Atentatorul se numește Gheorghe Stoean Jelea, sau Gheorghe Stoenescu, locul nașterii lui este Oltenița, în vârstă de 27 de ani, fost sergent în armată. Tatăl lui este de origine bulgar și mama sa româncă. Mai are opt frați și surori.”

Extras din ziarul „Deșteptarea Ialomiței”

            Un alt ziar care apărea la Călărași(“Liberalul” din 10 decembrie 1909), făcea următoarele precizări referitoare la acest nefericit eveniment: “Din norocire, ca printr-o minune Dumnezeiască, după asigurările date de somitățile noastre medicale, rănile primite de dl. Brătianu nu i-au pus viața în pericol, neivindu-se până acum nici o complicațiune, și nici măcar febră. Din cercetările făcute s-a dovedit că atentatorul se numește Ghiță Stoenescu Jelea, de origine bulgar, de fel din Oltenița, membru în Sindicatul muncitorilor. La domiciliul său s-au găsit broșuri socialiste și că atentatul a fost demult plănuit.”

Atentatorul a fost arestat și judecat. Procesul lui Gh. Stoenescu- Jelea s-a desfășurat în luna mai 1910, autorul, fiind  găsit vinovat de tentativă de omor cu premeditare, a primit pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru fapta comisă: 20 de ani de muncă silnică.

În ceea ce privește starea de sănătate a primului ministru Ionel Brătianu, acesta și-a revenit relativ rapid și după două săptămâni de covalescență își va relua activitatea. Peste numai opt luni de zile, pe 31 august 1910, primul ministru Ion I. C. Brătianu venea într-o vizită de lucru la Călărași, însoțit de Anghel Saligny, pentru a inspecta lucrările din Portul Călărași, inclusiv clădirea Căpităniei, recent construită după planurile inginerului Saligny. Despre această vizită, ziarul “Liberalul” din 9 septembrie 1910 scria: “Domnul prim ministru a sosit în oraș după amiază, la ora 5 jumătate, cu vaporul Domnița Florica. La Debarcader a fost întâmpinat de d-nii Prefect al județului, Primarul orașului Călărași, Medicul primar al județului, medicul orașului Călărași, comandantul Companiei de jandarmi și Polițaiul orașului.

            Nu s-a făcut nici o primire oficială, aceasta fiind dorința d-lui Prim Ministru.

            D-l Prim Ministru a inspectat Piața, câteva strade, Primăria, Prefectura și Cazarma Regimentului 5 Cavalerie, rămânând, pe cât suntem informați, mulțumit de starea cum a găsit.”

            Ionel Brătianu va mai ocupa demnitatea de prim-ministru al Guvernului încă pentru cinci mandate, rămânând în Istoria României ca cel mai longeviv premier.