Investit în calitatea de reședința a fostului județ Ialomița, la 18 aprilie 1833, și devenit oraș liber prin Hrisovul domnitorului Barbu Știrbei din 24 septembrie 1852, Călărașiul se va dezvolta edilitar și urbanistic începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Printre clădirile emblematice ale orașului s-au numărat Gimnaziul Știrbei Vodă, construit în perioada anilor 1881-1882, Primăria(1886-1887), Spitalul pavilionar(1888-1889), Palatul administrativ și de justiție(1895-1898), Casarma Pompierilor(1897), Școala nr. 2 de băieți și Școala nr. 2 de fete(1896-1897), ca să nu le menționez decât pe cele mai semnificative, multe dintre ele dând și astăzi o pată de culoare orașului nostru.

Eforturile de modernizarea a urbei de pe Borcea au continuat și la începutul secolului al XX-lea, când s-a amenajat Parcul Central și s-a construit Teatrul comunal.  Tot acum orașul este electrificat și se introduce alimentarea cu apă, construindu-se, în acest sens, Uzina electrică, Turnul și Uzina de apă.

Despre cum arăta orașul Călărași la începutul secolului XX am mai prezentat fragmente din amintirile unor scriitori și oameni de cultură care au vizitat zona în acea perioadă.

De data aceasta, pentru cititorii blogului meu, am ales un document oficial din anul 1903. Este vorba despre un Raport al Serviciului sanitar înaintat Primăriei Călărași în care sunt reliefate multe aspecte interesante despre Starea orașului Călărași la începutul secolului al XX-lea.

Imagine din centrul Călărașiului de la începutul secolului XX

“Oraşul Călăraşi este situat pe malul unui braţ al Dunării- Borcea. Este construit pe loc liber şi uşor şi îmbrăcarea unui aspect plăcut şi perfecţionarea stării lui igienice.

               Din nenorocire s-a născut şi cu două vicii organice: unul este vecinătatea imediată cu o baltă mare permanentă – Ezerul, iar altul, izolarea sa de artera principală a marilor mişcări economice, de unde lipsa de mijloace pe care o resimte ori de câte ori este vorba de adus vreo îmbunătăţire fie în aspect, fie în starea sanitară a lui.

               Natura solului este argiloasă, nivelul apei subterane în diferite puncte ale oraşului variază între 10 până la 20 metri adâncime.

1. Salubritatea publică a oraşului

               Străzile, în număr de 21, traversează oraşul, opt în lungime şi 13 de-a curmezişul. Ele sunt toate drepte, fără cotituri şi având fiecare o lărgime de 14 metri. În ultimii 6 ani s-au făcut trotuare de bazalt pe toate străzile principale şi din bolovani pe mare parte din rest. Îmbunătăţirile în acest sens continuă încă, căci pe străzile mărginaşe cum şi pe cele de la extremităţile oraşului nu s-a făcut nici o îmbunătăţire până acum.

               Oraşul nu are nici un canal de scurgere pentru apele meteorice sau zemurile venite de la menajuri, pentru că canalizarea oraşului necesită cheltuieli care întrec puterile comunei.

1. Curăţenia oraşului

       Pentru curăţenia străzilor primăria are un serviciu de măturători. Toată activitatea acestui serviciu este concentrată asupra străzilor pavate care sunt şi cele mai din centru. În părţile mărginaşe ale oraşului curăţenia lasă mult de dorit. Locuitorii acestor părţi, în cea mai mare parte plugari, birjari sau căruţaşi au căruţe şi vite care fac gunoaie.

               Dintre toate însă cele mai neîngrijite sunt curţile cârciumilor şi ale hanurilor care ajung adesea revoltătoare.

               În oraş funcţionează trei pieţe prevăzute cu una sau mai multe barăci de lemn. Numai una însă, cea din centru, este pavată cu bolovani; una este acoperită cu pietriş, iar asupra celei de a treia nu s-a făcut nici o lucrare tehnică. În fiecare din ele se face comerţ şi cu articole potrivite pieţelor, totuşi toate trei nu au nici apă şi nici canal de scurgere.

               Pescăria, aşezată la marginea oraşului, pe malul gâtului Ezerului, aproape de vărsarea acestuia în Borcea, se găseşte în condiţiuni detestabile; nu are apă, nu are podea impermeabilă, iar în şanţul de scurgere pătrund toate zemurile provenite de la spălatul şi săratul peştelui.

III. Igiena locuinţelor

               Oraşul nostru numără 2050 locuinţe repartizate astfel: case de lux măreţe cu subterane locuite – 8, case gospodăreşti mai modeste dar bine construite – 635, case mediocre – 429, case de nuiele lipite cu pământ – 916 şi bordee – 70. Exceptând  pe cele 8  şi ca vreo 200 din cele de categoria a doua, mai toate celelalte case din oraş sunt nesănătoase datorită orientării lor cu faţa spre nord sau apus. Acest mod vicios de expunere a caselor provine din cauza planului oraşului care are o direcţie longitudinală. Apoi vine natura solului care este puţin permeabil, proasta calitate a materialului şi în fine viciul de construcţiune.

Toate aceste cauze fac ca cele mai multe case să se prezinte cuu pereţii umezi, iar la unele dintre ele umezeala să se  urce până la tavan. Ce trebuie să mai zic asupra bordeelor, locuinţe vârâte în pământ, alcătuite din o singură cameră, cu pereţi umezi, cu aer mărginit, cu deosebire în timpul iernii, pentru populaţia extrem de săracă.

1. IV. Igiena şcolilor

               În oraş există un gimnaziu, trei şcoli primare de băieţi, două de fete, o şcoală  froebeliană şi o şcoală de fete profesională. Gimnaziul, şcoala nr. 1 şi 2 de băieţi, şcoala nr. 1 şi 2 de fete, precum şi şcoala de fete profesională au localurile lor proprii, construite în condiţiuni potrivite destinaţiei lor.

               Şcoala nr. 3 de băieţi ocupă local cu chirie şi impropriu destinaţiunii sale, dar primăria se vede nevoită, din lipsă de mijloace, a-l admite.

               Şcoala froebeliană, înfiinţată în cursul anului 1901 cu autorizaţia onor Minister al Instrucţiunii, s-a instalat într-un local bunişor cu camere suficiente şi curte spaţioasă.

               Şcoala profesională, înfiinţată încă din 1899, a fost instalată în cursul anului 1901 în trei camere destul de suficiente de la şcoala nr. 2 de fete şi cu aprobarea primăriei.

1. V. Poliţia sanitară a alimentelor şi băuturilor.

Alimentarea oraşului cu apă se face de-a dreptul din Borcea sau de la gura Ezerului, după cum nivelul apei este mai mult sau mai puţin ridicat. Dar ori de unde s-ar servi apa întotdeauna este de calitate proastă. Ea este şi mai proastă când, din cauza inundaţiilor, ceea ce se întâmplă mai în fiecare primăvară, suntem nevoiţi să o luăm sau numai de la gura Ezerului sau de la vale de chei, în care caz materiile organice obişnuite se mai înmulţesc încă cu dejecţiunile spălate de pe maluri sau cu cele vărsate de la vasele staţionate în port.

               Populaţiunea mărginaşă, din partea opusă Borcii, întrebuinţează cu deosebire pentru nevoile zilnice apa de puţuri, dar aceasta este şi mai rea decât cea din Borcea, fiind prea mult sălcie.

               Apa gazoasă din comerţ s-a furnizat în cursul anului de un singur fabricant. În ce priveşte modul de fabricare şi vasele în care se conservă, întrunesc condiţiile prescrise de regulament.

               Un control serios se face asupra pâinii, care are o calitate în general bună. Mai ales brutarii contravin la cantitate şi când se prind se dau judecăţii.

               Cafenele se ţin curate, nu se ventilează însă deajuns, faţă cu populaţiunea care se îngrămădeşte în ele, mai ales iarna şi pe timpuri urâte.

               Hotelurile sunt în număr de trei, prevăzute cu tot confortul necesar şi bine îngrijite. Deşi se mai observă oarecari lipsuri la unele din ele, totuşi sunt admisibile.

1. VI. Căutarea bolnavilor săraci.

               La cancelaria acestui serviciu se dau în toate zilele consultaţii gratuite de la 9,00 la 12,00 a.m. şi peste zi la domiciliul bolnavilor ori de câte ori cere trebuinţa.

               În anul 1903 s-au dat 5591 consultaţii gratuite dintre care la domiciliu 721 şi la dispensar 4870.

               Repartizate pe maladii şi în ordine descrescândă tabloul consultaţiilor se prezintă astfel:

              – 1798 cazuri de paludism cu diferitele sale forme şi manifestări;

              – 1759 cazuri de afecţiuni bronho – pulmonare, în afară de cele specifice, bine constatate;

              – 633 cazuri de tulburări cardiace, cele mai multe de natură anemică sau nervoasă, prea puţine depinzând de leziuni organice;

              – 421 cazuri gastro – intestinale;

              – 71 cazuri tuberculoză pulmonară bine constatată.

              Din tabloul arătat aci două din maladii atrag atenţiunea prin mulţimea cazurilor: întâi paludismul, endemic în această localitate, care bântuie populaţia şi debilitează organismul şi al doilea afecţiunile bronho – pulmonare. Am dat o deosebită atenţie cazurilor de tuberculoză. În oraşul nostrum există aproape 40 de familii atinse de oftică, iar unele din ele chiar ameninţate a se stinge.

VII. Exerciţiul medicinei şi al farmaciei.      

      În cursul anului 1903 au exercitat în oraş arta lor:

                            – 11 doctori în medicină;

                            – 3 medici veterinari;

                            – 2 diriginţi de farmacie;

                            – 2 asistenţi de farmacie;

                            – 2 moaşe;

                            – 2 subchirurgi;

                            – 1 vaccinator;

                            – 1 agent sanitar.

VIII. Mişcarea populaţiei

    Cifra locuitorilor oraşului Călăraşi aproximativ se ridică cam la 11.000 suflete. În anul 1903 s-au născut în oraş 362 copii vii.. 16 copii au fost născuţi morţi. În acelaşi an numărul morţilor a fost de 290.

                În cei din urmă 10 ani excedentul şi deficitul naşterilor din oraşul Călăraşi, după scăderea deceselor, au fost după cum urmează:

                                1894: excedent de naşteri  50

                                1895:         “               “      72

                                1896: deficit de naşteri      18

                                1897: excedent de naşteri  62

                                1898:         “               “      70

                                1899:         “               “      24

                                1900: deficit de naşteri      36

                                1901: excedent de naşteri   7

                                1902: deficit de naşteri       2

                                1903: excedent de naşteri  72

IX. Concluziuni

                Nevoile de care igiena publică şi salubritatea oraşului Călăraşi suferă, s-ar putea rezuma:

1. să se continue cu îmbunătăţirea străzilor oraşului
2. să se canalizeze cel puţin centrul oraşului
3. să se îndoiască numărul măturătorilor de străzi
4. să se împrejmuiască toate locurile virane
5. să se construiască după un plan sistematic o hală de pescărie
6. să se respecte cu vigoare regulamentul de construcţiuni şi alinieri
7. populaţiunea să se alimenteze cu apă bună de băut
8. examenul substanţelor alimentare şi băuturilor ar trebui să se facă în localitate şi imediat.”

 

Printre clădirile cu care se mândrește Călărașiul se află și fosta Casarmă a Pompierilor, care astăzi adopostește Filiala județeană a Arhivelor Naționale. Puțini știu însă că această frumoasă și impunătoare clădire s-a construit numai în trei luni de zile. Și asta în condițiile tehnice ale anului 1897!

Când în diverse împrejurări aminteam acest lucru ieșit din comun, simțeam că cei cărora mă adresam aveau oarecari îndoieli asupra afirmațiilor mele.

Pentru a clarifica lucrurile, dar și pentru a da un exemplu despre modul în care se lucra cu adevărat cândva în această țară, public, mai jos, două documente edificatoare. Primul, datat la 10 iulie 1897, este Contractul prin care inginerul Giuseppe Ciconi ia în antrepriză construirea Casărmii Pompierilor, iar al doilea, datat 15 noiembrie 1897, reprezintă Procesul-verbal de recepție provizorie a Casărmii Pompierilor din Călărași.

I

               “Subsemnatul Giuseppe Ciconi, de profesiune antreprenor de lucrări publice, domiciliat în Călăraşi, strada Independenţa, nr. 36, prin forme de licitaţie publică ţinută de primărie în baza deciziunii luate de consiliul comunal al urbei Călăraşi, prin încheierea nr. 166, din 21 iunie anul curent 1897, prin  care s-a aprobat asupră-mi licitaţia, declar prin acest act că am luat în întreprindere de la Primăria urbei Călăraşi construirea localului cazărmii de pompieri pe locurile proprietatea comunei dintre străzile: Spitalului, Vânători şi Călăraşilor, executând această lucrare în modul următor:

1. Lucrarea cazărmii de pompieri vorbită mai sus o voi executa după planurile, devizele şi caietul de sarcini întocmite de dl inginer arhitect al comunei I.M. Neculcea şi aprobate de către dl ministru de interne prin ordinul nr. 2508 din februarie 1897, văzute şi subscrise de mine.
2. Lucrarea o voi începe de îndată după subscrierea contractului şi o voi termina negreşit până la finele lunii octombrie anul curent 1897.
3. Preţul cu care s-a adjudecat şi aprobat asupră-mi licitaţiunea construirii expusei cazărmi este de lei cinci, bani treizeci şi cinci, nr. 5,35, la sută sub preţurile unitare din deviz, de lei patruzeci de mii şase sute nouăzeci şi nouă, bani cincizeci, nr. 40699 şi 50 %, care această din urmă sumă mi se va răspunde de primărie prin forme legale din împrumutul de un milion lei, ce comuna a contractat de la Casa de depuneri, consemnaţiuni şi economii din Bucureşti în modul, timpul şi condiţiunile prevăzute de condiţiunile generale pentru întreprinderi de lucrări publice, sancţionate prin Înaltul Decret Regal nr. 3740/92, publicate în M.Of. nr. 193/92, care condiţiuni fac parte în totalitatea lor integrală din acest contract şi se vor aplica fără nici o excepţie, întrucât nu sunt modificate prin caietul de sarcini.

               La facerea plăţilor se vor observa regulile stabilite prin legea contabilităţii publice.

4. Toate condiţiunile prevăzute în caietul de sarcini al lucrării contractate prin prezentul contract sunt obligatorii pentru mine antreprenorul.
5. Pentru garantarea executării lucrărilor în termenul arătat mai sus depunem garanţia definitivă în şase, nr. 6, lei la sută asupra sumei de lei patruzeci de mii şase sute nouăzeci şi nouă, bani cincizeci, nr. 40699 şi 50 %, adică lei două mii patru sute patruzeci şi două, în recipisa nr. 3376 şi 3375/1897, care rămâne integral efectuată în modul cum se prevede în condiţiunile generale sus menţionate.
6. În caz de condiţiuni sau judecată în privinţa lucrării cazărmii luată în întreprindere îmi declar domiciliul în Călăraşi, strada Independenţa şi Bulevardul Traian, nr. 36 unde mi se va notifica orice somaţiune sau act de procedură.
7. Recepţia lucrării definitive se va face de inginerul comunei, primarul şi un delegat din sânul Consiliului comunal.

               Subscrisul primar al urbei Călăraşi, în baza autorizaţiunii ce mi s-a dat de Consiliul comunal respectiv, prin sus-zisa încheiere, declar în numele comunei că am contractat cu dl Giuseppe Ciconi, antreprenor de lucrări din acest oraş, executarea cazărmii de pompieri în acest oraş, în condiţiunile prevăzute aici, după planurile, devizul şi caietul de sarcini aprobate de instanţele în drept, făcând parte integrantă condiţiunile generale pentru întreprinderi de lucrări publice sancţionate prin Înaltul Decret Regal nr. 3740/92, care se vor aplica fără nici o excepţiune în totalitatea lor. Pentru care s-a format acest contract în dublu exemplar pe câte o coală cu timbre de câte zece lei fiecare de ambele părţi, luându-se câte unul de fiecare în parte”

                                                                             II

„Astăzi 15 noiembrie 1897, subsemnaţii Petre Enescu, primarul urbei Călăraşi, asistat de dnii C. Predeleanu şi M. Nicolescu, consilieri comunali şi Ion Neculcea, inginerul oraşului Călăraşi, în faţa dlui antreprenor G. Ciconi, transportându-ne la construcţia Cazarmei de pompieri pentru a face recepţie provizorie, pe care găsind-o executată conform devizului, planului şi caietului de sarcini, am făcut recepţie provizorie, intrând de azi 15 noiembrie anul de întreţinere şi dresând acest proces – verbal în triplu exemplar, din care două se vor înainta primăriei, iar unul dlui antreprenor.”