Arhive pe autori: Constantin Tudor

DIN ZESTREA FOTOGRAFICĂ A CĂLĂRAȘIULUI. CLĂDIRI PUBLICE(IV) – SPITALUL JUDEȚEAN

 

            Războiul ruso-turc din anii 1828-1829 avea să aducă numeroase necazuri călărășenilor, inclusiv o molimă cumplită de ciumă. În aceste îmrejurări nefericite, în târgul de pe Borcea se puneau bazele primei unități spitalicești. Peste 150 de ani, în octombrie 1979, autoritățile vremii marcau aniversarea a 150 de ani de viață spitalicească la Călărași, prilej pentru Poșta română de a pune în circulație un plic omagial, pe care-l vedeți reprodus în imaginea de mai jos.

150 de ani - Copy

Deci iată-ne  astăzi la peste 190 de ani de activtate spitalicească la Călărași, perioadă de timp în care aici s-a scris istorie. S-ar cuveni realizată o amplă monografie a Spitalului călărășean, în care să se regăsească eforturile unor oamneni în halate albe, care și-au legat viața de Istoria Spitalului Călărăși.

În ceea ce ne privește și în economia spațiului virtual, fără să abuzăm de răbdarea prietenilor noștri, cititorii, vom prezenta, punctual, cele mai importante momente din cei peste 190 de ani de activitae spitalicească la Călărași, prezentând și câteva imagini fotografice care vor completa informația culeasă de noi din documente și lucrări editate:

-din toamna anului 1829 avem atestată și existența primului doctor, anume Patrice sau Patrichie, “doctor urban din târgul Călărași”:

-din anul 1834 avem la Călărași și un “Spital orășenesc”, instalat în casele lui Ceauș Trandafir;

-la 1843 este menționat un “spital veneric”, înfințat în baza Jurnalului Sfatului Administrativ al Țării Românești din 21 august 1843. În anul 1846 documentele vremii amintesc faptul că acest spital funcționa în casele lui Catinca Urziceanu;

-întrucât  spitalele venerice fuseseră  desființate în timpul evenimentelor revoluționare de la 1848, din dispoziția domnitorului Barbu Știrbei, aceste spitale se reînființează, ceea ce se întâmplă și la Călărași, când Spitalul veneric se instalează, pe 18 aprilie 1852, în localul cazarmei de cavalerie(pe locul actualului Gimnaziu “Carol I”);

-în 1852 se înființează o Farmacie a orașului, care continua astfel tradiția primei spițerii locale, cea a evreului Frederic Gaudi, deschisă în anul 1832;

-Mutat în localul personalului Carantinei, aproape de malul Ezerului, prin Ofisul domnesc nr. 75 din 27 august 1856, fostul spital veneric devine Spitalul județean Călărași;

-24 martie 1864 dr. Abeles va fi numit la conducerea Spitalului județean de la Călărași, funcție pe care o va deține până la finalul vieții, pe 21 aprile 1887;

-de numele dr. Abeles sunt legate eforturile pentru construirea unui spital modern la Călărași. Astfel, deși el se stinsese, la 23 iulie 1887 se punea piatra de temelie la edificiul noului local al spitalului, pe un teren în suprafață de 4800 de m.p. donat municipalității Călărași de fostul ocârmuitor de județ, Filip Lenș. Planurile spitalului, de tip pavilionar, sunt realizate de același arhitect prahovean, Ioan N. Socolescu, care cu un an în urmă proiectase Palatul comunal(Primăria veche – actualul sediu al Muzeului municipal), iar construirea propriu zisă i-a fost încredințată lui Giuseppe D. Ciconi, cel care avea să mai ridice la Călărași Prefectura județului,  Școala nr. 2 de fete și Casarma Pompierilor. Fondurile necesare pentru construirea spitalului au fost asigurate de județ;

SOUVENIR

Prima carte poștală ilustrată cu imagini din Călărași, editată la Viena în anul 1900, în care apare și clădirea Spitalului Județean.

V.R. Brăcăcescu 1906

O altă carte poștală în care apare Spitalul pavilionar de la Călărași, pusă în circulație, în anul 1906, de către librarul local V. R. Brăcăcescu

Rose &Boni

O fotografie a Spitalului județean de la începutul secolului al XX-lea, realizată în Atelierul călărășenilor Rose&Boni

Poză final

O altă imagine a Spitalului județean, din perioada interbelică. Se observă adăugarea etajelor în cele două corpuri laterale. Fotografie realizată digital după originalul alb-negru aflat la Arhivele Naționale Călărași

-la 24 iulie 1912, dr. Pompei Samarian devine director al Spitalului județean Călărași, funcție pe care o  ocupă până la pensionarea lui, la 5 aprilie 1939. În această perioadă spitalul s-a dezvoltat și modernizat. În 1932 se înființează Secția de radiologie și fizioterapie, al cărei prim șef de secție avea să fie medicul radiolog Leonida Boca. În anul 1936 se înființeză laboratorul complex de analize al cărei șef de secție, pentru aproape 40 de ani, a fost dr. Elena Ionescu.

Dr. Samarian

Dr. Pompei Samarian. Actualul Spital județean de urgență poartă numele doctorului Samarian. Și Școala  sanitară postliceală de 3 ani, din subordinea ISJ Călărași, poartă de asemenea numele dr. Pompei Samarian. Fotografie din colecția personală, prelucrată digital.

Serv. Radiologie color

Clădirea Serviciului Radiologic, dată în folosință în anul 1932

Laborator analize - Copy

În această clădire a funcționat Laboratorul de analize. Astăzi aici este amenajat un Centru pentru îngrijirea persoanelor vârstnice

-În anul 1951, pe structura fostului Spital județean se înființează Spitalul unificat Călărași, în a cărui subordine se aflau următoarele unități sanitare: Policlinica orășenească(care funcționa într-un local naționalizat amplasat pe str. 6 Martie, vis a vis de fostul Cinema Flacăra. A se vedea fotografia de mai jos), Policlinica școlară, Dispensarul TBC(instalat în fostul Hotel Petculescu, recent naționalizat. A se vedea fotografiile de mai jos), dispensarul materno-infantil, cirumscripțiile sanitar-urbane I,II și III, precum și punctele medicale din întreprinderi. Acum spitalului i se adaugă și localul Secției de boli infecțioase inaugurat în decembrie 1952(A se vedea fotografia de mai jos).Tot cu acest prilej este numit și noul director al Spitalului, în persoana tânărului dr. Gherasim Nicolau-șeful secției de chirurgie. Dr. Gherasim Nicolau a ocupat această funcție până la pensionarea sa în anul 1975, fiind înlocuit de dr. Petre Trușcă;

Dr. Nicolau - Copy

Dr. Gherasim Nicoalu. O stradă din municipiul Călărași poartă numele dr. Gherasim Nicolau

Policlinica color bună - Copy

În acest local, astăzi demolat, a funcționat Policlinica Călărași până în anul 1978. În perioada 1978-1984 aici a funcționat Casa de cultură a municipiului.

Hotel Parc

Clădirea Hotelului Parc, unde în perioada 1952-1960 a funcționat Dispensarul TBC. Când, după anul 1960, aici a funcționat un Restaurant, călărășenii l-au botezat “2 Plămâni

Spitalul Unificat. Personalul Secției Chirurgie

Personalul Secției Chirurgie din cadrul Spitalului Unificat Călărași

-între anii 1975-1977, pe locul fostului Arest al orașului și unde funcționase Spitalul județean între anii 1856-1888, se construiește un Spital modern, cu o capacitate de 400 de paturi. Localul a fost inaugurat pe 10 decembrie 1977;

Noua clădire - Copy

Noua clădire a Spitalului Călărași în anul inaugurării

– odată cu înființarea județului Călărași, în ianuarie 1981, spitalul de la Călărași redevine Spital județean. În acest context,  între anii 1981-1985, pe locul fostului Spital pavilionar, a Băii comunale și a Maternității construite în anul 1954 se ridică o noua aripă a Spitalului călărășean, cu o capacitate de încă 400 de paturi;

Corpul B

Corpul B al Spitalului județean Călărași

-pe 27 martie 2002 Spitalul județean Călărăși. Devine Spital județean de urgență. Fiind botezat  Spitalul județean de urgență dr. Pompei Samarian Călărași,  în iulie  2010 intră în subordinea Consiliului Județean Călărași.

Spitalul azi

Actualul Spital județean de urgență dr. Pompei Samarian Călărași

Poză final

DIN ZESTREA FOTOGRAFICĂ A CĂLĂRAȘIULUI. CLĂDIRI PUBLICE(III) – TEATRUL COMUNAL(CINEMATOGRAFUL VICTORIA)

 

Anii care au urmat după emanciparea Călărașiului prin Hrisovul lui Barbu Știrbei din 24 septembrie 1852 au însemnat pentru  urbea de pe Borcea o perioadă de dezvoltare urbanistică și edilitar-gospodărească fără precedent. Apar edificii publice și private de o apreciabilă frumusețe arhitecturală, iar Călărașiul intră, treptat, în atenția arhitecților, politicienilor, artiștilor și intelectualilor bucureșteni, care își vor îndrepta pașii și spre Orașul lui Știrbei, cum era denumită oficial în epocă urbea de la cotul Borcii.

În aceste condiții, călărășenii încep să-și dezvolte gustul pentru frumos, în Cazinoul Central al lui Paraschiv Tiliucă, în Clubul “Unirea”(sala Cinematografului Flacăra de mai târziu) al lui Nicolae Mănescu-Călărași, sau la Clubul Cercului militar din apropierea Pieței Știrbei organizându-se baluri și serate dansante, prilej pentru politicienii locali de a-și face cunoscute opiniile, iar pentru doamnele din protipendada locală de a-și etala ultimile toalete aduse, cu mari sacrificii, tocmai de la Paris!

Cu presă locală care apărea neîntrerupt din martie 1875 și care până la anul 1900 număra nu mai puțin de 10 gazete, Călărașiul cunoaște acum și lumea spectacolelor teatrale și de revistă. În paginile ziarelor locale”Ialomitza”(1875-1885), “Ialomițeanul”(1888-1895), sau “Gazeta Ialomiței”(1895-1916) sunt inserate numeroase știri despre spectacolele de teatru susținute în diverse locații private din Călărași de cei mai importanți artiști bucureșteni ai vremii.

Lipsa unei săli adecvate împiedica însă montarea unor spectacole de anvergură, iar chiriile din ce în ce mai mari, pe care le solicitau agenții privați, începuseră să îndepărteze trupele bucureștene de orașul de pe Borcea. În aceste condiții, la inițiativa primarului liberal Constantin Ciochină, cel care decisese în anul 1902 și amenajarea Parcului Central al orașului, Consiliul local, în ședința din 23 iunie 1903, aproba construirea unei săli de spectacole în Parcul comunal, recent amenajat. Localul respectiv a fost construit în regie proprie, după planurile și sub supravegherea directă a lui I. M. Pellianu, inginerul orașului.

Cunoscută în epocă sub mai multe denumiri(Bufetul din Parcul Comunal, Casinoul comunal sau Teatrul comunal), clădirea respectivă a fost inaugurată la data de 2 iulie 1904. Iată ce scria, despre acest eveniment, ziarul local “Gazeta Ialomiței” în numărul din 11 iulie 1904: Vineri, 2 iulie a.c., s-a serbat în acest oraș aniversarea a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, Domnitor al Moldovei. Serviciul religios s-a făcut de S. S. Protoiereul N Alexandrescu, asistat de tot clerul din oraș și față fiind autoritățile civile și militare, precum și un numeros public… S-a făcut după aceea o sfeștanie pentru inaugurarea Cazinoului din parc a cărui construcție s-a terminat și care s-a deschis publicului în acea zi, dându-se în antrepriză d-lui D. Ardavani, un bun antreprenor de cafenele. La ora 4 după amiază s-a făcut în acest cazino distribuirea premiilor la școlarii silitori.

Cu un istoric zbuciumat, care a determinat și modificarea în rău a înfățișării și funcționalității,(clădirea a fost afectată de incendii și inundații, iar în anii de după 1990 de o proastă administrare – ajunsese, la un moment dat, depozit de sare!), pereții Teatrului din Parc sau Cinematografului “Victoria”(nume mai cunoscute în mentalul colectiv) au reținut, cu siguranță, elocința unui Take Ionescu, Ion Luca Caragiale, Nicolae Iorga, Ionel Teodoreanu sau prestațiile de excepție a unor mari artiști ai Teatrului Național din București.

Încă în picioare și astăzi, după 115 ani de existență, Teatrul din Parc, clădire aflată în patrimoniul municipiului Călărași, așteaptă implementarea unui binemeritat proiect de reabilitare. Să dea Dumnezeu să aibă șansa fostei clădiri a Poștei Vechi(Casa Bădulescu)!

Pentru iubitorii de istorie locală ilustrată, public câteva fotografii din Colecția mea virtuală.

Post scriptum. În premieră, voi publica și două copii foto după planul de amplasament și planul arhitectural al Pavilionului Muzicii care s-a construit în aceeași perioadă cu Teatrul comunal, fiind amplasat chiar în fața acestuia. Din această locație Orchestra Regimentului 23 Infanterie i-a încântat pe călărășeni în fiecare duminică, timp de peste 30 de ani.

Casinoul comunal 1906 Paraschiv Tiliucă

Carte poștală din anul 1906 realizată de Paraschiv Tiliucă, administratorul clădirii, după fotografia călărășenilor Rose&Boni

Casinoul 2

Carte poștală din 1913, pusă în circulație de V.R. Brăcăcescu. De observat prima modificare după incendiul care a afectat Bufetul de lemn din fața Teatrului

Teatru 1915 Paraschiv Tiliucă

O altă carte poștală a lui Paraschiv Tilică din anul 1915

1920 Stefan Avramescu Calarasi. Reed. Stern și Maer București 1921

Carte poștală editată în anul 1920 de librarul local Ștefan Avramescu

Teatrul din parc 1927 Carte postala Ahil P. Calarasi

Carte poștală editată în anul 1927 de librarul local Ahile P.

Victoria 1970

Transformat în Cinematograful Victoria în anul 1949. Carte poștală din anii ’70

Victoria anii 80

Cinematograful Victoria în anii ’80

Victoria 1989

Fotografie din anul 1992, ultimul an când aici a mai funcționat Cinema Victoria

Sala Lectură 2004

Fotografie din anul 2004. Sală de lectură a Bibliotecii județene

Teatrul din parc azi...

Teatrul din Parc azi…!!!

Schita Pavilion muzica

Schiță amplasament Pavilion muzică

Pavilionul muzicii

Plan arhitectural Pavilion Muzică

DIN ZESTREA FOTOGRAFICĂ A CĂLĂRAȘIULUI CLĂDIRI PUBLICE(2) – PALATUL ADMINISTRATIV ŞI JUDECĂTORESC

La 14 aprilie 1833, guvernatorul rus Kiseleff hotărăște mutarea capitalei fostului județ Ialomița de la Urziceni la Călărași, calitate pe care Călărașiul o păstrează până în anul 1950, când se înființează regiunile pe teritoriile administrative ale fostelor județe, astfel că în perioada 1950-1952 Călărașiul este capitala Regiunii Ialomița. După septembrie 1952 și până în februarie 1968, când se reînființează județele, Călărașiul este investit drept reședință a Raionului Călărași, care făcea parte din marea Regiunea București.
Consecință a deciziei lui Kiseleff, sediile ocârmuirii de județ, tribunalului județean și poliției județene se stabilesc în Călărași. Dar târgușorul Călărași, dezvoltat pe moșia Spitalului Colțea din București și investit acum cu calitatea de oraș reședință de județ nu dispunea de clădiri publice de nici un fel, iar casele mai acătării erau încă ocupate de trupele rusești stabilite aici pentru a ține sub observare mișcările trupelor turcești din jurul Silistrei. În aceste condiții greu s-au găsit clădiri atât pentru Ocârmuire, cât și pentru Tribunal și Poliție.
Ocârmuirea județului, devenită Prefectură prin Legea comunală din 1864, a funcționt, până în anul 1875, în mai multe localuri închiriate de la localnici. Mai apoi, timp de 21 ani(1875-1896), a funcționat în Casa Doicescu, de pe str. Știrbei, colț cu Valter Mărăcineanu, la parterul căruia a fost instalată Tipografia județului unde în urmă cu 145 de ani(martie 1875) se tipărea ziarul IALOMITZA, prima gazetă călărășeană.

Foto 1

Casa Doicescu, unde a funcționat Prefectura între anii 1875-1896 și unde s-a tipărit primul ziar călărășean. În anii interbelici aici au funcționat redacțiile celor mai importante gazete bucureștene

În dorința de a avea un local propriu, pe 19 iulie 1891 Prefectura cumpără de la Primăria Călărași un teren în suprafață de 26.999 m.p., identificat pe planul orașului drept Piața Carol I, “cu obligaţiunea pentru judeţ ca pe locul vândut să construiască Palatul Administrativ şi Judecătoresc, a face grădină publică pe locul ce ar rămânea neocupat cu facerea Palatului.” Prefectura Călărași cu sprijinul Ministerului de Interne face apel în anul 1894 la vestitul arhitect mehedințean Alexandru Săvulescu, nimeni altul decât cel de pe ale cărui planuri a fost ridicat în anul 1900 Palatul Poștei din București, actualul sediu al Muzeului Național de Istorie, pentru a face planurile Palatului administrativ și judecătoresc de la Călărași, precum și a Casei prefectului, care urma să facă parte din același ansamblu arhitectural. Cum arhitectul știa că orașul Călărași se dezvoltase pe o fostă proprietate a Spitalului Colțea din București, a ținut ca o parte din arhitectura exterioară a Palatului de la Călărași să reproducă elemente arhitecturale ale clădirii Spitalului Colțea, după cum avea să remarce și marele nostru istoric Nicolae Iorga în anul 1904, când făcea prima deplasare la Călărași.

Licitația de constrire a Palatului de la Călărași este adjudecată de antreprenorul italian Giuseppe D. Ciconi, devenit ulterior călărășean prin căsătorie. Pe data de 11 iunie 1895, începeau oficial lucrările de construcție a Palatului administrativ și judecătoresc, precum și a Casei prefectului, lucrările fiind finalizată deja în octombrie 1896, când se face recepția provizorie, după care Prefectura și Tribunalul se instalează în noul sediu. Recepția definitivă a Palatului avea să se facă pe 21 ianuarie 1898.
Proiectată în stil neoclasic, clădirea era compusă din demisol parțial, parter și etaj, având în totalitate 58 de camere. De o frumusețe deosebită erau Sala mare de judecată, cu ornamente interioare și lampadare din cleștar, intrarea principală cu holul, scările de acces la etaj și loggia.

foto 1

Holul Palatului

Clădirea a fost reabilitată în mai multe rânduri. O primă lucrare importantă a avut loc în anii 1957-1958, când s-au introdus ancorajele de oțel pentru consolidarea rezistenței. Afectată serios de cutremurul din martie 1977, partea de sud, în care funcționa Tribunalul și Sala mare de ședințe, a fost reabilitată până în anul 1980. Acum s-a refăcut stucatura originală a clădirii și s-a aplicat o foiță de aur, conform planurilor originale, care din păcate azi nu se mai păstrează. O ultimă lucrare de consolidare și reabilitare a fost începută în anul 2005, în baza unui grant în valoare de 2 milioane de dolari, acordat de Banca Mondială, lucrări nefinalizate, din păcate.
De la darea în folosință și până astăzi, în Palatul administrativ și judecătoresc au funcționat următoarele instituții și organizații:
-Prefectura județului Ialomița(1896-1949)
-Comitetul provizoriu al județului Ialomița(1949-1950)
-Sfatul popular al Regiunii Ialomița(1950-1952)
-Sfatul popular al raionului Călărași(1952-1968)
-Consiliul popular al municipiului Călărași(1968-1981)
-Comitetul municipal PCR Călărași(1968-1981)
-Consiliul popular al județului Călărași(februarie 1981-22 decembrie 1989)
-Comitetul județean PCR Călărași(februarie 1981-decembrie 1989)
-Primăria județului Călărași(27 decembrie 1989 – martie 1990)
-Prefectura județului Călărași(martie 1990 – prezent)
-Consiliul județean Călărași(martie 1992 – noiembrie 1997)
-Tribunalul județului Ialomița(1896-1950)
-Tribunalul Regiunii Ialomița(1950-1952)
-Tribunalul raionului Călărași(1952-1968)
-Tribunalul județului Ialomița(1968-1977).
-Judecătoria Călărași(1951-1977).
În Casa Prefectului, după 1949, au funcționat următoarele instituții:
-Casa Pionierilor Călărași(1949-1976)
-Casa Căsătoriilor(1976-1980)
-Comitetul județean UTC Călărași(1981-1989)
-Institutul FORDOC(1993-2013)
-Compartiment al Agenției de dezvoltare Sud Muntenia(2013-în prezent)
În final, prezentăm câteva fotografii, din cele 46 care se află, pentru moment, în Colecția mea virtuală de imagini fotografice ale Călărașiului de ieri și de azi.

foto 1

Extras de pe o vedere editată la Viena în anul 1900. Imaginea reprezintă un desen profesional realizat după o fotografie realizată în Atelierul fotografilor călărășeni, Rose&Boni.

FOTO

Extras de pe prima vedere editată la Călărași de V.R. Brăcăcescu, după fotografia realizată în Atelierul fotografic Rose&Boni

FOTO

Carte poștală din 1906 editată de Parasciv Tiliucă din Călărași după fotografia călărășenilor Rose și Boni

FOTO

Carte poștală din 1909 editată de Depozitul Șaraga din București. În prim plan Casa Prefectului

FOTO

Carte poștală din anul 1914 editată de Editura Socec din București

FOTO

Carte poștală din anul 1916 pusă în circulație de Maer&Stern București

FOTO

Carte poștală din 1927 editată de Ștefan Gheorghiu Călărași

FOTO

Aripa de Sud în care funcționa Tribunalul județean. Imagine din 1929 extrasă de pe o carte poștală editată de Ștefan Gheorgiu din Călărași

FOTO

Carte poștală din anul 1935 pusă în circulație de Depozitul de tutun Sandu Vlad din Călărași

FOTO

Fotografie din 1947

FOTO

Sediu al Sfatului popular raional. Carte poștală din 1957

FOTO

Sediu al Consiliului popular municipal și al Comitetului municipal PCR. Carte poștală din 1975

foto 2

Sediu al Consiliului popular județean Călărași și al Comitetului județean PCR Călărași. Fotografie realizată de mine și publicată pe coperta cărții mele Călărași – Mic îndreptar turistic, publicată în anul 1984 la Editura Sport-Turism din București

foto

Sediu al Prefecturii șudețului Călărași. Fotografie din Colecția Muzeului Dunării de Jos, realizată în anul 1992

FOTO

Fotografie din iarna 2003/2004, după ridicarea bustului domnitorului Barbu Știrbei

FOTO

O fotografie superbă a lui Alexandru Botezatu din anul 2012

FOTO

Azi. Sediul Instituției Prefectului

DIN ZESTREA FOTOGRAFICĂ A CĂLĂRAȘIULUI – CLĂDIRI PUBLICE(I) PALATUL COMUNAL(PRIMĂRIA)

 

            În urma Hrsovului domnitorului Barbu Știrbei, citit la Călărași pe 24 septembrie 1852 chiar de către domnitor, Călărașiul(numit atunci, oficial, Orașul Știrbei) obținea dreptul de a avea Primărie proprie. Din februarie 1853, când este ales primul primar al Călărașiului, Primăria Călărași a funcționat în diferite clădiri particulare închiriate, până în ianuarie 1888, când se va muta în localul Palatului comunal, construit între anii 1886-1887, după planurile vestitului arhitect prahovean Ion N. Socolescu, dintr-un împrumut de 100.000 lei contractat de Primărie de la Casa de Economii și Consemnațiuni.

Amplasat în apropierea Bisericii Sf. Nicolae, pe locul fostului Han Central al orașului, Palatul comunal este o construcție realizată în stil neoclasic. La intrare, patru coloane dorice sprijină un balcon stil, pe fundalul căruia distingem alte patru coloane dorice realizate în relief. Interiorul localului impresionează prin luminozitatea pe care o oferă cele două holuri largi, precum și prin masivitatea ușilor și ferestrelor.

În această locație Primăria Călărași a funcționat   până în anul  1948, când, urmare a aplicării primelor Constituții comuniste din anii 1948 și 1952, devine mai întâi Comitet provizoriu și apoi Sfat popular până în 1965, dată de la care, conform Constituției adoptate în august 1965, își schimbă numele în Consiliu popular orășenesc. Din aprilie 1968, consecință a noii împărțiri administrativ-teritoriale, care readuce județele în România, Călărașiul devine municipiu, iar noul Consiliu local municipal își va muta sediul în Palatul administrativ și de justiție(actuala Prefectură), în locul Sfatului popular raional care se desființase. De menționat că în perioada 1952 – aprilie 1968, în localul Palatului comunal a funcționat și Comitetul orășenesc PMR(PCR, din august 1965).

După mutarea Consiliului local municipal în Palatul administrativ județean, în localul din fosta str. Gheorghe Gheorgiu Dej a funcționat, până în ianuarie 1981, Biblioteca municipală. Odată cu înființarea județului Călărași, la 23 ianuarie 1981, Consiliul local municipal va reveni în localul Palatului comunal. Rebotezată Primărie, după evenimentele din Decembrie 1989, instituția reprezentativă a municipiului Călărași va funcționa în localul propriu, construit în anii 1886-1887, până la 19 aprilie 2013, când se mută în noul local din Palatul administrativ și de cultură Barbu Știrbei. În baza unei hotărâri a Consiliului local din mai 2013, în fostul local al Palatului comunal se instala Muzeul municipal Călărași, instituție care-și deschidea porțile la 19 septembrie 2014.

Fiind o clădire reprezentativă a Călărașiului, localul Primăriei s-a aflat în atenția fotografilor și a editorilor de cărți poștale. Personal dețin 52 de copii digitale de pe fotografii și cărți poștale care înfățișează clădirea Palatului comunal și care datează din anii 1900-2020. Iată în continuare, cu explicațiile de rigoare, câteva fotografii reprezentative ale Palatului comunal construit între anii 1886-1887. Imaginile publicate sunt reproduceri din colecțiile subsemnatului, Colecția ing. Silviu Dragomir și Colecția Marius Popescu-Călărași.

Cal. 1

Carte poștală din anul 1900, tipărită la Viena, în care apare pentru prima dată imaginea Palatului comunal.

Cal. 2

1904. Carte poștală difuzată de Editura Grivița din București

Primaria si Cazinoul in 1904

1904. Carte poștale a Editurii Grivița din București în care apare pentru prima dată Cazinoul Tiliucă.

Cal.3

O imagine din anul 1906  realizată de Atelierul fotografic Rose și Boni din localitate. De remarcat, lângă localul Primăriei, Cazinoul lui Tiliucă, proprietar al unui Depozit de tutun, el însuși editor al mai multor cărți poștale cu imagini din Călărași

Cal. 4

O altă Carte poștală din anul 1912 care surpride  Primăria și Cazinoul. Editor Ștefan Avramescu din Călărași

Cal. 5Carte poștală editată de Parschiv Tiliucă din Călărași în anul 1914

Cal.6

Primăria Călărași în anul 1916 – carte poștală editată de Librăria V. R. Brăcăcescu din localitate

Cal. 7

O altă Carte poștală a Primăriei și Cazinoului Central din anul 1924. Editor Ștefan Avramescu din Călărași

Cal. 8

Carte poștală editată în anul 1924 de Ahil P. din Călărași

Cal. 9

O Carte poștală realizată de Librăria Socec&comp. SA Călărași în anul 1927

Cal. 10

Sediu al Sfatului popular orășenesc. Fotografie din anul 1964(a se vedea fosta stemă a României după frontispiciu)

Cal. 11

1973. Sediul Bibliotecii municipale. Recent construit, Magazinul Select

Cal. 12

Fotografie din 1982 – Sediu Comitetului municipal PCR și al Consiliului local municipal

Calarasi 2009

2009. Primăria Călărași, după renovare

Calarasi

Înainte de mutarea în noul sediu

Muzeul

Muzeul municipal Călărași, inaugurat la 19 septembrie 2014

Capture

Porumbeii – cei mai fideli prieteni ai Muzeului municipal

 

 

DIN ZESTREA FOTOGRAFICĂ A CĂLĂRAȘIULUI -PRECIZĂRI INTRODUCTIVE

            În urmă cu doi ani, atunci când pe blogul meu începusem un serial fotodocumentar intitulat ISTORIA CĂLĂRAȘIULUI ÎN IMAGINI FOTOGRAFICE, solicitasem sprijinul tuturor celor care dețineau fotografii în format digital ale Călărașiului de ieri și de azi pentru a le face publice în spațiul virtual. Precizam și de ce făceam acea solicitare. Scriam atunci că intenționez să realizez în spațiul virtual o FOTOTECĂ TEMATICĂ  A CĂLĂRAȘIULUI.

            Demersul meu a fost încununat de succes, pentru că în ultimii ani în spațiul virtual au fost publicate, pe bloguri dedicate sau pe paginile de pe Facebook, mii de fotografii digitale care surprind o paletă largă de aspecte în imagini din Istoria Călărașiului pe o perioadă de peste 125 de ani. Atât eu, cât și Nicolae Țiripan, care deținem, în format fizic sau digital, multe fotografii din trecutul Călărașiului, le-am făcut publice, fie pe blogurile personale, fie pe diferite pagini de pe Facebook. Totodată, alți deținători de fotografii de ieri și de azi le-au publicat pe pagini dedicate, precum: CĂLĂRAȘIUL DE ALTĂDATĂ, CĂLĂRĂȘENI, NE PASĂ DE CĂLĂRAȘI, AMINTIRILE CĂLĂRAȘIULUI, PENTRU CĂLĂRAȘI.

            Este de apreciat și faptul că cele două instituții muzeale călărășene, Muzeul “Dunării de josȘi Muzeul Municipal au luat decizia de a-și face publice miile de imagini fotografice care sunt depozitate în colecțiile proprii de fotografii. Pe lângă cei doi directori, Valentin Parnic și Florin Rădulescu, felicitări merită și fotografii profesioniști Cosmin Șuțu și Virgil Ene, care au publicat în spațiul virtual peste 1000 de fotografii deosebite ale Călărașiului de azi.

            Personal am identificat multe fotografii unicat în colecții personale, precum cele ale inginerului Silviu Dragomir, un împătimit colecționar de cărți poștale și produse filatelice, sau ale răposatului iubitor al Călărașiului, col. Marius Popescu-Călărași. Multe imagini deosebit de interesante ale Călărașiului de ieri și de azi am găsit pe site-ul www.delcampe.net. De asemenea, în colecțiile de fotografii ale Agenției de știri Agerpres am identificat imagini ale Călărașiului din perioada 1960-1989. Alte fotografii din perioada 1947-1989 am găsit pe Fototeca online a comunismului românesc.

Ar mai fi de menționat faptul că unele fotografii au fost realizate de subsemnatul, iar altele sunt fotocopii făcute de pe imagini publicate în cărți și publicații care au apărut la Călărași sau care au abordat în paginile lor subiecte despre Călărași.

După ce am adunat astfel câteva mii de imagini ale Călărașiului de ieri și de azi, a urmat o activitate, deloc ușoară, de a le plasa în epocă și a le clasifica tematic. Astfel, fotografiile le-am grupat după cum urmează: I. CLĂDIRI PUBLICE; II. CLĂDIRI PRIVATE REPREZENTATIVE PENTRU ARHITECTURA CĂLĂRĂȘIULUI; III.  ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII URBANISTICE; IV. EVENIMENTE POLITICE; V. OBIECTIVE ECONOMICE; VI. EVENIMENTE CULTURALE; VII. VIAȚA SPORTIVĂ; VIII. PERSONALITĂȚI  LOCALE.

Publicarea imaginilor va fi însoțită de scurte adnotări referitoare la data și contextul istoric în care au fost realizate. Acolo unde autorul se cunoaște, numele acestuia va fi menționat. De asemenea vor fi precizate și colecțiile din care au fost extrase fotografiile pe care le voi publica pe blogul meu. Fotografiile personalităților locale vor fi însoțite de scurte informații despre viața și activitatea celor ale căror fotografii le voi publica.

Precizez că asupra multora dintre fotografiile pe care le voi publica am intervenit digital, atât cât m-am priceput, îmbunătățindu-le aspectul.

Sper ca eforturile mele să fie pe măsura așteptărilor tuturor celor care iubesc Istoria locală, și personal m-am convins că sunt mulți, mai ales atunci când locul cuvintelor este luat de imagini!

După aceste Precizări introductive, începând din acest week-end vom începe publicarea propriu-zisă a materialelor fotografice pe care le-am selecționat pentru a fi introduse în această adevărată FOTOTECĂ TEMATICĂ A CĂLĂRAȘIULUI.

Și vorba cuiva, ȚINEȚI APROAPE, PENTRU CĂ NU ȘTIȚI CE PIERDEȚI!

Foto