În urmă cu 190 de ani, atunci când, la 18 aprilie 1833, se dispunea investirea Călărașiului în calitatea de reședință a fostului județ Ialomița,  Sfatul Administrativ al Țării Românești le cerea Ocârmuirii(Prefecturii) județului, Tribunalului și Poliției să se mute de la Urziceni la Călărași, noua capitală a județului. Conformându-se ordinului, în luna mai 1833 Ocârmuirea județului se instalează într-una din căsuțele mai arătoase pe care Comisia locală reușea să o identifice pentru nevoile celei mai importante instituții județene.

            Până în octombrie 1896, când  se mută în localul propriu, în care funcționează și astăzi, construit în Piața din Centrul orașului de antreprenorul Giusepe D. Ciconi, Prefectura județului a funcționat în mai multe localuri private, dintre care cel mai vestit a fost  Hotelul Doicescu, aflat la interesecția fostelor străzi Scânteia și 6 Martie, unde călărășenii își amintesc că la parter a funcționat Magazinul “Doi iepurași”, demolat la începutul anilor ’80.

            Ziarul local Gazeta Ialomiței din 15 septembrie 1896 aducea la cunoștința călărășenilor că Palatul administrativ și judeătoresc “este aproape terminat și la sfârșitul lunii octombrie autoritățile se vor muta într-ânsul. Planul general al Palatului a prevăzut 51 încăperi pentru a servi Prefecturii, Consiliului județean, Tribunalului, Curții cu Juri și Corpului portăreilor.” Prefectura a funcționat în acest local până în anul 1952, când a fost desființată și în locul ei aici au fost instalate noile instituții înființate de regimul comunist. Începând din ianuarie 1990, odată cu reînființarea Prefecturii județene, aceasta a fost reinstalată în localul ce-i fusese destinat încă din anul 1896, devenit, între timp, monument istoric.

            În cei aproape 130 de ani de existență, asupra localului Prefecturii de la Călărași au fost executate mai multe lucrări de reparații și modificări aduse aspectului interior și exterior. Un prim set de lucrări de reparații a avut loc în anul financiar 1912/1913, atunci când prefectul conservator Alexandru Negutz a dispus împrejmuirea incintei Prefecturii cu un gard de beton și plasă metalică(care există și astăzi). Totodată, la recomandarea șefului Serviciului tehnic județean, s-a aprobat și achiziționarea unui mecanism de ceas de turn și instalarea acestuia în Turnul Central al Prefecturii. În septembrie 1913, atunci când Consiliului județean i se prezenta Execuția  bugetară pentru exercițiul financiar 1912/1913 se preciza că pentru executarea și montarea gardului Prefecturii se alocase suma de 60.000 lei, iar pentru achiziționarea și montarea ceasului în Turnul Central suma de 4.200 lei.

            Din documentarea realizată de subsemnatul, cu sprijinul lui Florin Rădulescu, custodele Muzeului Municipal, am reușit să identificăm producătorul ceasului, pentru că în ceea ce privește furnizorul sarcina a fost mai simplă, numele acestuia se află gravat pe suportul mașinii ceasului din Turnul prefecturii. Este vorba de ceasornicarul și bijutierul călărășean Zigmund Goldstein, unul din membrii de seamă ai importantei comunități evreiești care s-a constituit și dezvoltat la Călărași din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și până la instaurarea regimurilor dictatoriale. Magazinele lui Goldstein și el personal au avut de suferit în timpul guvernării legionare, iar comuniștii i-au confiscat atelierele din Călărași. Zigmund Goldstein a murit la Călărași, fiind înhumat în Cimitirul evreiesc, de unde mai târziu osemintele i-au fost deshumate și duse în Israel.

            Zigmund Goldstein s-a stabilit la Călărași în anul 1900, iar în anul 1901 și-a deschis un atelier de bijuterie și ceasornicărie amplasat într-un local aflat chiar în fața Primăriei. Și-a dezvoltat afacerea de la un an la altul, devenind atât un ceasornicar vestit în zonă, cât și distribuitor local al unor firme de prestigiu, precum Dunlop și Mende. În această calitate devine furnizorul Prefecturii, căreia în anul 1913 îi furnizează și îi instalează ceasul din Turnul Central.

            Pentru a-și onora comanda, Zigmund Goldstein apelează la o vestită Firmă germană care producea mașinării și clopote pentru ceasurile de turn încă din anul 1836. Este vorba de firma J. F. Weule din Bockenem, un orășel de 10.000 de locuitori din Landul Saxonia Inferioară, firmă care în 130 de ani de activitate(falimentează în anul 1966) furnizase mii de mașinării și clopote pentru ceasurile de turn din toată lumea.

După informațiile din CATALOGUL publicat în anul 1925, aflăm că în România, în perioada 1890-1925, firma WEULE vânduse 23 de aparate, dintre care sunt amintite cele furnizate Liceului „Gheorghe Lazăr” din București, Palatului de justiție din Bârlad, Primăriei din Buzău, Bisericii Luterane din București și Palatului Culturii din Iași. Printr-un reprezentant al firmei din București mai fuseseră vândute 16 exemplare, la care se mai adaugă două furnizate unui distribuitor local din Turnu Severin. Sigur, ceasornicarul Goldstein de la Călărași a cumpărat unul din cele 16 aparate vândute de distribuitorul Weule din București. Din informațiile noastre, astăzi mai sunt în funcțiune ceasurile de la Palatul Culturii din Iași, dotat cu un tambur special care intonează „Hora Unirii”, ceasul de la Biserica Luterană din București, montat după incendiul din anul 1912 și cel furnizat Prefecturii Călărași în anul 1913 de către Zigmund Goldstein.

            Nu am găsit documente care să ne permită să stabilim exact cum a ajuns ceasul și clopotele Weule la Călărași. Am reușit însă fără tăgadă să stabilim că aparatul de la Călărași este cu siguranță fabricat de firma J. F. Weule pe baza siglei firmei care există pe pendula aparatului. De asemenea, din analiza imaginilor publicate pe situl CEASURI PENTRU ROMÂNIA am putut să constatăm asemănarea aparatului de la Călărași cu cel instalat în anul 1912 la Biserica Luterană din București, care are gravat pe corp numele firmei și anul 1912, ceea ce ne face să credem că și mașinăria ceasului de la Călărași este fabricată în același an. Este posibil ca eventuala inscripționare să fi fost ștearsă de furnizor, care spre deosebire de alți furnizori, a ținut neapărat să-și graveze propriul nume pe suportul aparatului. De altfel, după cum ne-a informat Dan-Cătălin BUZDUGAN, din Brașov, administratorul sitului CEASURI PENTRU ROMÂNIA, Zigmund Goldstein și-a inscripționat propriul nume inclusiv pe ceasurile de buzunar OMEGA pe care le-a comercializat prin Magazinul său de la Călărași.

            Deși este aproape identic cu cel de la Biserica Luterană din București, mecanismul ceasului de la  Prefectura  Călărași are dimensiuni mai reduse(82 cm – lățime, 56 cm – înălțime și 35cm – grosime) și tija centrală angrenează un singur cadran, față de cel din București, care angrenează 3 cadrane. Ceasul de la Călărași dispune de două clopote din oțel rece, amplasate pe cupola Turnului Central, cel mic fiind auzit la fiecare sfert de oră, iar cel mare anunțând ora exactă. Mecanismul din turn se întoarce o dată la o săptămână.

            În cei 110 ani de existență, ceasul de la Prefectura Călărași a suferit mai multe reparații. Din informațiile culese de noi a rezultat că mulți ani cel care s-a ocupat de întreținerea mecanismului din Turnul Prefecturii a fost concetățeanul nostru Cristian Meleacă, care probabil, de acolo, din Cer, se bucură astăzi, împreună cu noi, auzind din  nou bătăile ceasului din Turnul Prefecturii, unul din puținele simboluri ale Călărașiului de altădată care se mai păstrează astăzi. Iată pentru care motiv se cuvine a mulțumi lui Florin Rădulescu, Dana Mihai și Vasile Iliuță. Nu pot încheia aceste rânduri fără a aminti numele meșterului clujean Ernestiu Alexandru Szekely, adus la Călărași de concetățeanul nostru Themestius George Tiliță, cel care a reușit să repună un funcțiune un mecanism de ceas cu o vechime de 110 ani!

O fotografie a Prefecturii din anul 1910, fără ceas și fără gard de metal.

Fotografie din anul 1929 în care se observă clopotele ceasului de pe Turnul Central și Gardul din beton, metal și sârmă, care există și astăzi.

Reclamă din anul 1912 a Magazinului de ceasornicărie și giuvaergerie al lui Z. Goldstein, amplasat vis a vis de Primărie(Muzeul Municipal de azi)

Reclamă din anul 1931 pentru aparatele de radio MENDE furnizate de Z. Goldstein prin Magazinul din str. Știrbei Vodă nr. 35

Mecanismul Ceasului de la Biserica Luterană din București. Credit foto: Dan-Cătălin Buzdugan

Mecanismul ceasului din Turnul Prefecturii Călărași. Credit foto:Florin Rădulescu

Sigla Firmei J. F. Weule amplasată pe pendula Ceasului de la Călărași. Credit foto: Florin Rădulescu

Clopotele Ceasului de pe Turnul Central al Prefecturii Călărași. Credit foto: Florin Rădulescu

Ceas OMEGA, inscripționat și vândut în anii 1912-1913 de ceasornicarul călărășean Z. Goldstein. Credit foto: Dan-Cătălin Buzdugan