Arhive pe autori: Constantin Tudor

DIN ZESTREA FOTOGRAFICĂ A CĂLĂRAȘIULUI – CLĂDIRI PUBLICE(I) PALATUL COMUNAL(PRIMĂRIA)

 

            În urma Hrsovului domnitorului Barbu Știrbei, citit la Călărași pe 24 septembrie 1852 chiar de către domnitor, Călărașiul(numit atunci, oficial, Orașul Știrbei) obținea dreptul de a avea Primărie proprie. Din februarie 1853, când este ales primul primar al Călărașiului, Primăria Călărași a funcționat în diferite clădiri particulare închiriate, până în ianuarie 1888, când se va muta în localul Palatului comunal, construit între anii 1886-1887, după planurile vestitului arhitect prahovean Ion N. Socolescu, dintr-un împrumut de 100.000 lei contractat de Primărie de la Casa de Economii și Consemnațiuni.

Amplasat în apropierea Bisericii Sf. Nicolae, pe locul fostului Han Central al orașului, Palatul comunal este o construcție realizată în stil neoclasic. La intrare, patru coloane dorice sprijină un balcon stil, pe fundalul căruia distingem alte patru coloane dorice realizate în relief. Interiorul localului impresionează prin luminozitatea pe care o oferă cele două holuri largi, precum și prin masivitatea ușilor și ferestrelor.

În această locație Primăria Călărași a funcționat   până în anul  1948, când, urmare a aplicării primelor Constituții comuniste din anii 1948 și 1952, devine mai întâi Comitet provizoriu și apoi Sfat popular până în 1965, dată de la care, conform Constituției adoptate în august 1965, își schimbă numele în Consiliu popular orășenesc. Din aprilie 1968, consecință a noii împărțiri administrativ-teritoriale, care readuce județele în România, Călărașiul devine municipiu, iar noul Consiliu local municipal își va muta sediul în Palatul administrativ și de justiție(actuala Prefectură), în locul Sfatului popular raional care se desființase. De menționat că în perioada 1952 – aprilie 1968, în localul Palatului comunal a funcționat și Comitetul orășenesc PMR(PCR, din august 1965).

După mutarea Consiliului local municipal în Palatul administrativ județean, în localul din fosta str. Gheorghe Gheorgiu Dej a funcționat, până în ianuarie 1981, Biblioteca municipală. Odată cu înființarea județului Călărași, la 23 ianuarie 1981, Consiliul local municipal va reveni în localul Palatului comunal. Rebotezată Primărie, după evenimentele din Decembrie 1989, instituția reprezentativă a municipiului Călărași va funcționa în localul propriu, construit în anii 1886-1887, până la 19 aprilie 2013, când se mută în noul local din Palatul administrativ și de cultură Barbu Știrbei. În baza unei hotărâri a Consiliului local din mai 2013, în fostul local al Palatului comunal se instala Muzeul municipal Călărași, instituție care-și deschidea porțile la 19 septembrie 2014.

Fiind o clădire reprezentativă a Călărașiului, localul Primăriei s-a aflat în atenția fotografilor și a editorilor de cărți poștale. Personal dețin 52 de copii digitale de pe fotografii și cărți poștale care înfățișează clădirea Palatului comunal și care datează din anii 1900-2020. Iată în continuare, cu explicațiile de rigoare, câteva fotografii reprezentative ale Palatului comunal construit între anii 1886-1887. Imaginile publicate sunt reproduceri din colecțiile subsemnatului, Colecția ing. Silviu Dragomir și Colecția Marius Popescu-Călărași.

Cal. 1

Carte poștală din anul 1900, tipărită la Viena, în care apare pentru prima dată imaginea Palatului comunal.

Cal. 2

1904. Carte poștală difuzată de Editura Grivița din București

Primaria si Cazinoul in 1904

1904. Carte poștale a Editurii Grivița din București în care apare pentru prima dată Cazinoul Tiliucă.

Cal.3

O imagine din anul 1906  realizată de Atelierul fotografic Rose și Boni din localitate. De remarcat, lângă localul Primăriei, Cazinoul lui Tiliucă, proprietar al unui Depozit de tutun, el însuși editor al mai multor cărți poștale cu imagini din Călărași

Cal. 4

O altă Carte poștală din anul 1912 care surpride  Primăria și Cazinoul. Editor Ștefan Avramescu din Călărași

Cal. 5Carte poștală editată de Parschiv Tiliucă din Călărași în anul 1914

Cal.6

Primăria Călărași în anul 1916 – carte poștală editată de Librăria V. R. Brăcăcescu din localitate

Cal. 7

O altă Carte poștală a Primăriei și Cazinoului Central din anul 1924. Editor Ștefan Avramescu din Călărași

Cal. 8

Carte poștală editată în anul 1924 de Ahil P. din Călărași

Cal. 9

O Carte poștală realizată de Librăria Socec&comp. SA Călărași în anul 1927

Cal. 10

Sediu al Sfatului popular orășenesc. Fotografie din anul 1964(a se vedea fosta stemă a României după frontispiciu)

Cal. 11

1973. Sediul Bibliotecii municipale. Recent construit, Magazinul Select

Cal. 12

Fotografie din 1982 – Sediu Comitetului municipal PCR și al Consiliului local municipal

Calarasi 2009

2009. Primăria Călărași, după renovare

Calarasi

Înainte de mutarea în noul sediu

Muzeul

Muzeul municipal Călărași, inaugurat la 19 septembrie 2014

Capture

Porumbeii – cei mai fideli prieteni ai Muzeului municipal

 

 

DIN ZESTREA FOTOGRAFICĂ A CĂLĂRAȘIULUI -PRECIZĂRI INTRODUCTIVE

            În urmă cu doi ani, atunci când pe blogul meu începusem un serial fotodocumentar intitulat ISTORIA CĂLĂRAȘIULUI ÎN IMAGINI FOTOGRAFICE, solicitasem sprijinul tuturor celor care dețineau fotografii în format digital ale Călărașiului de ieri și de azi pentru a le face publice în spațiul virtual. Precizam și de ce făceam acea solicitare. Scriam atunci că intenționez să realizez în spațiul virtual o FOTOTECĂ TEMATICĂ  A CĂLĂRAȘIULUI.

            Demersul meu a fost încununat de succes, pentru că în ultimii ani în spațiul virtual au fost publicate, pe bloguri dedicate sau pe paginile de pe Facebook, mii de fotografii digitale care surprind o paletă largă de aspecte în imagini din Istoria Călărașiului pe o perioadă de peste 125 de ani. Atât eu, cât și Nicolae Țiripan, care deținem, în format fizic sau digital, multe fotografii din trecutul Călărașiului, le-am făcut publice, fie pe blogurile personale, fie pe diferite pagini de pe Facebook. Totodată, alți deținători de fotografii de ieri și de azi le-au publicat pe pagini dedicate, precum: CĂLĂRAȘIUL DE ALTĂDATĂ, CĂLĂRĂȘENI, NE PASĂ DE CĂLĂRAȘI, AMINTIRILE CĂLĂRAȘIULUI, PENTRU CĂLĂRAȘI.

            Este de apreciat și faptul că cele două instituții muzeale călărășene, Muzeul “Dunării de josȘi Muzeul Municipal au luat decizia de a-și face publice miile de imagini fotografice care sunt depozitate în colecțiile proprii de fotografii. Pe lângă cei doi directori, Valentin Parnic și Florin Rădulescu, felicitări merită și fotografii profesioniști Cosmin Șuțu și Virgil Ene, care au publicat în spațiul virtual peste 1000 de fotografii deosebite ale Călărașiului de azi.

            Personal am identificat multe fotografii unicat în colecții personale, precum cele ale inginerului Silviu Dragomir, un împătimit colecționar de cărți poștale și produse filatelice, sau ale răposatului iubitor al Călărașiului, col. Marius Popescu-Călărași. Multe imagini deosebit de interesante ale Călărașiului de ieri și de azi am găsit pe site-ul www.delcampe.net. De asemenea, în colecțiile de fotografii ale Agenției de știri Agerpres am identificat imagini ale Călărașiului din perioada 1960-1989. Alte fotografii din perioada 1947-1989 am găsit pe Fototeca online a comunismului românesc.

Ar mai fi de menționat faptul că unele fotografii au fost realizate de subsemnatul, iar altele sunt fotocopii făcute de pe imagini publicate în cărți și publicații care au apărut la Călărași sau care au abordat în paginile lor subiecte despre Călărași.

După ce am adunat astfel câteva mii de imagini ale Călărașiului de ieri și de azi, a urmat o activitate, deloc ușoară, de a le plasa în epocă și a le clasifica tematic. Astfel, fotografiile le-am grupat după cum urmează: I. CLĂDIRI PUBLICE; II. CLĂDIRI PRIVATE REPREZENTATIVE PENTRU ARHITECTURA CĂLĂRĂȘIULUI; III.  ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII URBANISTICE; IV. EVENIMENTE POLITICE; V. OBIECTIVE ECONOMICE; VI. EVENIMENTE CULTURALE; VII. VIAȚA SPORTIVĂ; VIII. PERSONALITĂȚI  LOCALE.

Publicarea imaginilor va fi însoțită de scurte adnotări referitoare la data și contextul istoric în care au fost realizate. Acolo unde autorul se cunoaște, numele acestuia va fi menționat. De asemenea vor fi precizate și colecțiile din care au fost extrase fotografiile pe care le voi publica pe blogul meu. Fotografiile personalităților locale vor fi însoțite de scurte informații despre viața și activitatea celor ale căror fotografii le voi publica.

Precizez că asupra multora dintre fotografiile pe care le voi publica am intervenit digital, atât cât m-am priceput, îmbunătățindu-le aspectul.

Sper ca eforturile mele să fie pe măsura așteptărilor tuturor celor care iubesc Istoria locală, și personal m-am convins că sunt mulți, mai ales atunci când locul cuvintelor este luat de imagini!

După aceste Precizări introductive, începând din acest week-end vom începe publicarea propriu-zisă a materialelor fotografice pe care le-am selecționat pentru a fi introduse în această adevărată FOTOTECĂ TEMATICĂ A CĂLĂRAȘIULUI.

Și vorba cuiva, ȚINEȚI APROAPE, PENTRU CĂ NU ȘTIȚI CE PIERDEȚI!

Foto

Așa vă place istoria? ADEVĂRUL DESPRE “CATACOMBELE” CĂLĂRAȘIULUI

 

            În urmă cu câțiva ani a apărut în Revista “TAIFASURI” un articol intitulat Galeriile subpământene de la Călărași, opera unei civilizații dispărute? în care autorul, în goana după senzațional, menționa “că primele aşezări din zonă au fost clădite de o civilizaţie de mult apusă, dinaintea naşterii poporului geto-dac…”  Apoi, în aceeași notă fantezistă, subtitra: Catacombele cu proprietăţi miraculoase, exploatate de Mircea cel Bătrân şi de cavalerii templieri; Experienţă nerecomandată cardiacilor; Poartă energetică spre un univers paralel; Bază de lansare pentru nave extraterestre?; Vrăjitorie şi magie în vremea lui Matei Basarab.

Articolul respectiv a fost preluat și de două  ziare călărășene, fapt ce a determinat ca în rândul cititorilor să apară comentarii bizare despre așa-zisele catacombe ale Călărașiului, după unii adevărate galerii seculare care legau urbea de pe Borcea cu Cetatea bizantină din insula Păcuiul lui Soare!

Este adevărat că la nivel național în ultimii ani s-a scris mult despre “Catacombele României”, valul de articole din multe ziare și reviste fiind declanșat de cartea lui Ionuț Vlad Musceleanu și Emil Străinu intitulată SECRETELE ROMÂNIEI SUBTERANE, lucrare în care autorii, folosind numeroase surse de informații, au ajuns la concluzia că în România există aproximativ 500 de km de construcții subterane istorice, realizate din timpuri străvechi până în zilele noastre, aici fiind incluse și buncărele lui Ceaușescu din București. Este de remarcat faptul că cei doi autori nu se hazardează în afirmații paranormale cum face, din păcate, Revista “Taifasuri” în cazul galeriilor  subterane de la Călărași.

Și noi cunoaștem faptul că în multe localități din România există sisteme de galerii subterane construite de localnici, fie pentru a se proteja în cazul unor atacuri străine, fie pentru a-și ascunde aici bunurile în cazul rechizițiilor forțate care se practicau mai ales în evul mediu. Dar cele mai multe din aceste galerii subterane se foloseau ca simple depozite pentru bunurile perisabile.

În cazul Călărașiului, lucrurile sunt puțin mai simple, datorită specificului așezării. După cum se știe, până la emanciparea sa prin cumpărarea de teren, consfințită prin Hrisovul domnitorului Barbu Știrbei la 24 septembrie 1852, Călărașiul s-a constituit și dezvoltat ca așezare omenească pe o moșie privată, care a aparținut mai multor proprietari și care în jurul anului 1700 a intrat în posesia Mânăstirii și Spitalului Colțea din București. În aceste condiții, localnicii, care nu erau proprietari pe terenurile pe care se stabiliseră, nu și-au permis să ridice clădiri solide și cu atât mai puțin stabilimente comerciale pe care să le doteze cu beciuri și hrube subterane. Au existat câteva asemenea cazuri până la 1852 și acestea s-au înregistrat în situația hanurilor ridicate de arendașii moșiei, hanuri care aveau și galerii subterane destinate păstrării alimentelor și băuturilor alcoolice.

Situația avea să se schimbe radical după anul 1852, odată cu aplicarea Planului de sitematizare a orașului, care crea străzi noi, după sistemul rectangular. În calitatea lor de proprietari pe tereneurile pe care și le cumpăraseră cu bani grei, călărășenii încep să ridice construcții solide, multe dintre ele cu spații comerciale la parter. Toate acestea erau construite din start cu pivnițe imense, hrube și guri de aerisire, unde comercianții călărășeni își țineau mărfurile. Și ca să vă convingeți, voi publica, mai jos, câteva din sutele de anunțuri inserate în gazetele locale de la sfârșitul secolului al XIX-lea, în care puteți constata și singuri care era situația de fapt a așa-ziselor catacombe călărășene.

         Ialomițeanul, 18 februarie 1889  Extras din ziarul „Ialomițeanul” din 18 februarie 1889

Ialomițeanul, 27 august 1889

Extras din ziarul „Ialomițeanul” din 27 august 1889

Desteptarea Ial. 18 iunie 1900

Extras din ziarul „Deșteptarea Ialomiței” din 18 iunie 1900

Desteptarea Il 18 iunie 1900

Extras din ziarul „Deșteptarea Ialomiței” din 18 iunie 1900

Ar mai fi de adăugat faptul că la Călărași au mai existat și un altfel de hrube, decât cele de sub prăvăliile comercianților. Este vorba de gropile arse pe care agricultorii și mai apoi engrosiștii de cereale le-au folosit pentru păstrarea cerealelor, până la construirea magaziilor de lemn, magazii care împânziseră Călărașiul în perioada interbelică, o mică parte dintre acestea păstrându-se și astăzi. Iată ce scria în anul 1856 doctorul america James Oscar Noyes, care vizitase Călărașiul în anul 1854: În timp ce hoinăream prin oraș, era aproape să cad într-o groapă din pământ ce nu era păzită, pe care, la început, am crezut-o a fi un puț,  dar am descoperit că era intrarea într-o imensă sală subterană folosită ca depozit pentru grâne. Hambare ca acesta sunt obișnuite în Țara Românească, ba chiar peste tot în răsărit.”

            Acesta este adevărul istoric despre CATACOMBELE CĂLĂRAȘIULUI. Povestea științifico-fantastică a început pe la sfărșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90 atunci când, demolându-se  clădirile de pe fostul Lipscani al Călărașilor(str. Sf. Nicolae) au apărut pivnițele și hrubele de sub fostele hanuri, prăvălii și bodegi călărășene. Vă invit și pe voi, cititorii mei, să vedeți câteva dintre fotografiile realizate atunci, fotografii care se află în Colecția Muzeului Dunării de Jos din Călărași și care mi-au fost puse la dispoziție, cu amabilitate, de arheologul Valentin Parnic, managerul muzeului, căruia îi mulțumesc și pe această cale.

2018-02-05_24

2018-02-07_219

2018-02-05_21

2018-02-07_214

2018-02-07_226

Catacombe

Așa vă place istoria? CÂTEVA IMAGINI FOTOGRAFICE DIN CENTRUL CIVIC AL CĂLĂRAȘIULUI DE ALTĂDATĂ

 

            Încercând să-mi ordonez Colecția virtuală de fotografii despre Călărașiul de ieri și de azi, am constatat că tehnica digitală permite descompunerea unor imagini. Aplicând această tehnică am reușit să obțin mai multe imagini din fostul Centru civic al Călărașiului. Chiar dacă asupra acestora urmează să mai lucrez, folosind aplicația fotoshop pentru a le îmbunătăți claritatea, mă grăbesc să vă fac părtași la bucuria mea, prezentându-vă un prim set de imagini noi rezultate prin prelucrarea unor cărți poștale ilustrate care au circulat pănă acum în spațiul virtual.

1900 Litografie austriacă

Extras dintr-o litografie austriacă realizată la 1900 după fotografiile realizate în Atelierul fotografic Rose&Boni din Călărași

De la Primărie spre piață bună 1904

O vedere de la Primărie spre Piață extrasă dintr-o Carte poștală realizată în anul 1904 după fotografiile acelorași Rose&Boni

Primăria 1904

Din același an(1904) o primă fotografie a Primăriei Călărași realizată de Rose&Boni

Hotel Unirea 1912

O imagine din 1912 a Hotelului Unirea” care se afla lângă Primărie și care a fost demolat după cutremurul din noiembrie 1940

Stirbei Vedere spre Primărie 1924

Str. Știrbei Vodă în anul 1924. Vedere spre Primărie

Lipscanii Călărașiului 1927

Lipscanii Călărașiului(str. Sf. Nicolae) la 1927

Stirbei Vodă(actual 1 Decembrie 1918) 1928

O imagine parțială a str. Știrbei Vodă(actual 1 Decembrie 1918) din anul 1928

Centru 1932 Hotel Regal

Hotelul “Regal”(“Arcadia” de mai târziu) în anul 1932. Clădirea a fost demolată în anul 1984, pe locul ei fiind ridicat Blocul “Arcadia” de astăzi

Centru 1932 vis a vis de Primărie

Câteva clădiri de pe str. Știrbei Vodă aflate vis a vis de primărie(1932)

Centru 1930 De la Piață spre Primărie

Aceeași stradă Știrbei Vodă dinspre Piață spre Primărie la 1936

Restaurant Georgescu Graur (fostul Cazinou) 1936

Fostul Cazinou Central devenit Restaurant-Berărie Georgescu-Graur. Fotografie din 1936

FOTOGRAFII INEDITE DIN COLECȚIA MUZEULUI DUNĂRII DE JOS(I)

 

            Întrucât am constatat că fotografiile din Colecția Muzeului Dunării de Jos din Călărași, postate de mine în spațiul virtual, au provocat un interes maxim din partea călărășenilor din țară și Diaspora, voi posta azi alte câteva fotografii din aceeași Colecție, cu precizarea că imaginile respective apar pentru prima dată în spațiul public, chiar dacă subiectul lor îl constituie clădiri cunoscute în oraș.

Așa cum am precizat și cu prilejul altei postări, consider că managerul Muzeului Dunării de Jos, arheologul Valentin Parnic, a făcut un gest de interes public atunci când mi-a permis ca fotografiile în posesia cărora am intrat să le ofer, la rândul meu, însoțite de comentariile istorice de rigoare, călărășenilor și nu numai lor.

Fotografiile pe care le public astăzi sunt prelucrate digital de subsemnatul și sunt însoțite de scurte informații istorice despre clădirile respective.

  1. PREFECTURA JUDEȚULUI Prefectura Calarasi

Fotografia este realizată în anul 1991. Observați faptul că atunci încă nu aveam Consiliul județean(acesta a fost constituit după alegerile din martie 1992), în clădire, pe lângă Prefectură, funcționa și Cabinetul senatorial. Clădirea a fost construită în mai puțin de  doi ani de inginerul italian Giuseppe D. Ciconi, după planurile arhitectului Al. Săvulescu. Piatra de temelie a clădirii a fost pusă la 11 iunie 1895(deci în urmă cu 125 de ani! Prefectura, se aude?) iar recepția provizorie s-a făcut în octombrie 1896. Aici a funcționat Prefectura județului și Tribunalul județean, Consiliul popular raional Călărași, apoi Consiliul popular municipal și din 1981, Consiliul popular județean și, mai apoi, Prefectura de Călărași și Consiliul județean Călărași(până în 1998, când s-a mutat în actualul sediu).

  1. GIMAZIUL CAROL IGimnaziul Carol I

Fotografie realizată în anul 1982. Piatra de temelie a clădirii a fost pusă pe 23 iunie 1881, în prezența ministrului învățământului de la acea vreme, V. A. Urechia. A fost dată în folosință în toamna anului 1882, aici fiind instalate școlile nr. 1 și nr. 2 de băieți. Din octombrie 1884 aici a funcționat Gimnaziul Știrbei, devenit liceu din toamna anului 1919. După mutarea, în anul 1957, a liceului într-un alt local, aici a revenit Școala nr. 1, actual Gimnaziul Carol I.

  1. DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU CULTURĂDirecția pentru cultură

Fotografia este realizată în anul 1990, când în acest sediu funcționa Frontul Salvării Naționale. Clădirea este construită în anii 1887-1889 de Ana și Marinache Popescu și aici a fost cazat regele Carol I la vizita sa din octombrie 1890. Din anul 1923 aici a funcționat o școală de fete, iar în regimul comunist a fost sediu PCR, apoi Institut de proiectare și din 1981 sediu al Comitetului/Inspectoratului/Direcției județene de cultură.

  1. INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEANInspectoratul școlar județean

Fotografia este realizată în anul 1982, când aici funcționa Direcția județeană pentru agricultură. Clădirea este construită în perioada 1936-1941 și aici a funcționat Liceul industrial de fete, Școala pedagogică de fete, Internatul Liceului N. Bălcescu(actual Știrbei), Direcția Agricolă și din 1992 Inspectoratul școlar județean.

  1. POȘTA VECHE”Poșta Veche

Fotografia datează  din anul 1982 când aici funcționa Tribunalul județean. Clădirea a fost ridicată în anul 1883 de către Iacovache Bădulescu, tatăl avocatului Alexandru Bădulescu, deputat, senator și prefect de Călărași. Din anul 1912 localul este închiriat pentru poștă, oficiul poștal funcționând aici până în anul 1967 când s-a mutat în Palatul poștei și telefoanelor din centrul orașului. Până în 1981 aici a fost Casa Căsătoriilor. Clădirea, recent reabilitată, urmează să devină Centrul cultural municipal.

  1. CĂPITĂNIA PORTULUICapitania Portului

Fotografia este făcută în anul 1982. Clădirea a fost construită în anii 1904-1905, după planurile celebrului ing. Anghel Saligny. Din 2014 este clădire privată, astăzi aflându-se într-o stare avansată de deteriorare.

  1. GARA FLUVIALĂ Gara Fluviala

Fotografia datează de asemenea din anul 1982, când încă se mai făceau curse spre Ostrov. Clădirea este realizată în anul 1908, fiind ridicată după planurile aceluiași Anghel Saligny. Astăzi în clădirea respectivă funcționează oficii ale ANFR.

  1. COLEGIUL ECONOMIC CĂLĂRAȘI Colegiul economic

Fotografie din anul 1991. Clădirea a fost ridicată de către Camera de comerț Călărași în anii 1928-1929, după planurile arhitectului bucureștean Toma Dobrescu. De-a lungul vremii, aici au funcționat: Camera de comerț, Bursa de cereale și mărfuri, Liceul comercial, Școala generală nr. 2 și actualmente Colegiul economic.

  1. HOTELUL PARC Hotel Parc 1

Fotografie din anul 1984, dinainte de demolare. Clădirea a fost construită în anul 1929 de către Gheorghe Gh. Petculescu, cu destinația de hotel(Hotel Petculescu). În 1949 clădirea este naționalizată și aici este instalat Dispensarul TBC Călărași. După mutarea acestuia în localul de pe fosta stradă 23 August(în anul 1958) aici se rînființează un hotel(Hotel Parc), cu restaurant la parter(celebrul Restaurant 2 plămâni), care în anul 1968 se va muta în local nou de pe mal și va deveni Pescăruș, aici rămânând să funcționeze doar un Bar. Odată cu înființarea județului Călărași în anul 1981 și până la demolare aici o funcționat o Librărie.

  1. CINEMATOGRAFUL VICTORIA Cinema Victoria

Fotografie realizată în anul 1982. Clădirea a fost construită în anii 1903-1904 de către Primăria Călărași cu destinația de Teatru(Casinou) comunal, destinație pe care și-a păstrat-o până în anul 1949, după care devine cinematograf. După anul 1990 clădirea capătă destinații ciudate, fiind, la un moment dat, chiar depozit de sare. A fost și sală de lectură a Bibliotecii județene. Astăzi este în stare avansată de degradare și așteaptă implementarea unui proiect de reabilitare.