Domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica

În milenara sa existență, așezarea de la cotul Borcei a purtat mai multe nume, după cum menționa Pompei Samarian în inegalabila sa „Istorie o orașului Călărași de la origini până la anul 1852” și după cum am arătat și noi, în lucrările monografice dedicate municipiului Călărași. Sunt cunoscute astăzi numele de Lichirești, Călărași și Orașul Știrbei. Puțin știu însă faptul că la fel de bine urbea de la cotul Borcei ar fi putut purta numele de Alexandria, de la Alexandru D. Ghica, domnitorul Țării Românești (octombrie 1834 – octombrie 1842).
Călărașiul, devenit reședință a județului Ialomița, în aprilie 1833, întâmpina dificultăți deosebite în ceea ce privește dezvoltarea sa edilitar-urbanistică și economico-socială datorită situației sale de localitate care se afla pe o moșie privată, ce aparținea Spitalului Colțea din București, situație în care locuitorii orașului nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor pe care își aveau locuințele sau acareturile comerciale. Din acest motiv, imediat după ce orașul lor devine capitală de județ, locuitorii săi vor încerca toate posibilitățile legale pentru a deveni proprietari asupra orașului lor. În acest sens vor adresa epistole atât conducerii Spitalului Colțea, cât și factorilor decizionali centrali, inclusiv domnitorilor vremii.
În acest context, o delegație a călărășenilor se va prezenta într-o audiență personală domnitorului Alexandru D. Ghica, care, în anul 1837, se afla pentru a doua oară la Călărași. De data aceasta, Alexandru Ghica a stat la Călărași timp de o săptămână, împreună cu domnitorul Moldovei, Mihail Sturza, în localul Carantinei, care se afla pe amplasamentul ocupat astăzi de clădirea Arhivelor Naționale. Delegația călărășenilor a fost bine primită de domnitor, care le-a promis sprijin în lupta lor pentru a deveni proprietari pe terenurile pe care aveau construcțiile. Mai mult, a primit cu bucurie propunerea delegaților ca în situația în care Călărașiul va deveni oraș liber, în semn de recunoștință pentru sprijinul acordat, acesta ar fi urmat să se numească Alexandria.
După terminarea perioadei de carantină, Alexandru Ghica trece Dunărea la Silistra, unde este primit de sultanul Abdul Medjid, aflat în vizită în fosta cetate Durostorum.
Reîntors la București, Alexandru Ghica va face demersuri pe lângă Epitropia Spitalului Colțea, în sensul celor promise călărășenilor. Însă intervențiile sale au rămas fără succes. Au profitat însă locuitorii unei tinere așezări din Câmpia Burnasului, întemeiată în anul 1834 de un grup de locuitori din Zimnicea și Mavrodin, care hotărăseră înființarea unei așezări libere după planul urbanistic elaborat de inginerul austriac Otto von Moritz. Cum pierduse partida cu Călărașiul, domnitorul Alexandru Ghica a aceeptat propunerea acestora din urmă, localitatea lor priminind numele de Alexandria, devenită, mai apoi, capitala județului Teleorman.
Ceea ce n-a reușit să facă pentru călărășeni domnitorul Alexandru D. Ghica, va face, în 1852, un alt domnitor al Țării Românești – Barbu Știrbei – , urmând ca noul oraș liber să se numească ORAȘUL ȘTIRBEI, așa cum era menționat în documentul oficial prin care urbea de la cotul Borcei devenea oraș liber. Și ca o ciudățenie, trebuie știut faptul că până astăzi nu există un alt document oficial prin care îndrăgitul nostru oraș să revină la denumirea tradițională de Călărași. Dar ceea ce n-au făcut oficialitățile vremii, au făcut locuitorii orașului, care au revenit tacit la denumirea de Călărași, numele domnitorului eliberator Barbu Știrbei regăsindu-se doar în denumirea primului liceu călărășean, denumire pe care o poartă și astăzi Colegiul național de la Călărași.