Când dorește să reconstituie trecutul și evoluția unor state, regiuni sau localități, istoricul apelează la o multitudine de informații documentare, pornind de la urmele materiale oferite de arheologie și terminând cu documentele digitale ale zilelor noastre. În cadrul acestor izvoare documentare, cele cartografice pot oferi o sumedenie de informații, pornind de la cele privind amplasarea fizico-geografică până la informații de natură arhitecturală, în cazul planurilor topografice. De aceea, în demersul său istoriografic, cercetătorul nu le poate ignora, dimpotrivă, este apropape obligat să le folosească.

În cazul nostru, pentru prima dată așezarea de la cotul Borcei apare consemnată pe o hartă contemporană  la 1700, când satul Lichirești este menționat în opera cartografică a stolnicului Constantin Cantacuzino, tipărită la Padova, în Italia. Și în alte realizări cartografice din secolul al XVIII-lea, cum a fost cea de la 1718 a iatalianului Anton Maria del Chiaro,  care este de fapt o reeditare cu caractere latine a Hărții stolnicului Constantin Cantacuzino, precum și în cele  atribuite lui Ruhedorf și Schmidt, ambele datate la 1788, așezarea de la cotul Borcii este menționată tot sub denumirea de Lichirești. În schimb, în Harta austriacă de la 1791(așa numita Hartă Specht),  localitatea ce ne interesează apare consemnată sub numele de “Călărași vel(sau) Lichirești”. Pe harta din 1700 a stolnicului Cantacuzino, Lichireștiul este amplasat la nordul Ezerului. Desigur că orietnarea este greșită, dar ceea ce interesează este faptul că localitatea este menționată ca fiind un sat mare. Tot greșită este poziționarea satului Lichirești și în Harta lui P. Santini, tipărită la Veneția în anul 1777(localitatea apare amplasată în extremitatea de nord a Lacului Jegălia). În schimb, într-o realizare cartografică după descrierea generalului Bauer de la 1780 satul Lichirești apare cel mai corect amplasat. Publicăm, mai jos, extrase după toate aceste șase hărți din secolul al XVIII-lea.

Extras din Harta lui Anton Maria del Chiaro de la 1718

Extras din Harta lui P. Santini de la 1777

Extras din Harta Valahiei de la 1780 realizată după descrierea lui  Bauer

Extras din Harta lui Ruhedorf din anul 1788

Extras din Harta lui Schmidt din anul 1788

Extras din Harta austriacă(Specht) de la 1791

            De la începutul secolului al XIX-lea găsim mai multe opere cartografice în care este menționat și Călărașiul. Din anul 1812 amintim lucrarea Topografische karte der Grosse und kleinen Walachei, realizată pe baza ridicărilor topografice făcute de austrieci în timpul confruntărilor militare din anul 1790. Redăm, mai jos, un extras din harta respectivă.

Opera cartografică care ne oferă cele mai multe informații despre Călărașiul începutului de secol XIX este Harta rusă din 1828-1829, intitulată “Harta teatrului de război în Europa, în anii 1828 și 1829…cu ridicările militare ale Moldovei, Valahiei și ale regiunii Babadagului. Gravatä la depoul topografic militar 1835” 

În această hartă Călărașiul este reprezentat foarte bine din punct de vedere al amplasamentului geografic. Totodată, după numărul de gospodării(165) precizat în hartă, Călărașiul era cea mai mare localitate din fostul județ Ialomița. Totodată se precizează existența aici a unei biserici și a unei carantine, plus două mori de apă amplasate pe Borcea, în aval de satul Măgureni, unde exista de asemenea o biserică, după cum se poate observa din extrasul reprodus mai jos.

Extras din Harta rusă de la 1828-1829