CĂLĂRAȘI – 425. 30 IUNIE 1845. INVENTATORUL STILOULUI, PETRACHE POENARU, VIZITEAZĂ CĂLĂRAȘIUL

 

În baza art. 306 din Regulamentul Organic pentru Muntenia, se hotărăște înființarea de școli naționale(publice) în orașele reședință de județ. Se puneau astfel bazele unui învățământ public de stat, cu obligativitatea pentru autoritățile locale de a include în buget sumele necesare pentru construcția și întreținerea unor asemenea școli. În acest sens, Eforia Școlilor naționale, organismul central de la București în sarcina căruia se afla coordonarea și  monitorizarea activității din școlile publice județene, a publicat, în septembrie 1833, Regulamentul Școalelor Publice, care detalia problemele de ordin organizatoric și structural al școlilor și a fixat orientarea și principiile de bază ale învățământului conform Regulamentelor Organice.

Întrucât  Călărașiul devenise reședința județului Ialomița, Eforia Școlilor solicită Ocârmuirii județului, cu adresa 368, din 12 octombrie 1833, să găsească un local în care să se instaleze Școala județului. Acestui demers îi răspunde Ocărmuirea de la Călărași, cu adresa nr. 5360, din 6 noiembrie 1833: ”Cu cinste primindu-se la Ocârmuire adresul cinstitei Eforii de supt nr. 368, s-au văzut cele coprinzătoare a se găsi o încăpere pentru şcoala naţională asupra căreia cu cinste să răspunde că asemenea încăpere precum se cere aici în Călăraşi nu se află, că este ştiut căci mai toate încăperile orăşanilor sunt numai cu câte o odaie şi osebit o alta mai mică, ce se numeşte tindă, care şi acelea sunt coprinse de cvartiruri ostăşeşti fără să fie una slobodă. Erau slobode două odăi ale bisericii, una mai mare şi alta mai mică, însă nu după ceruta mărime, dar până în primăvara viitoare se puteau întrebuinţa într-această lucrare, apoi şi acestea s-au coprins acum de smătritele magazii de aici din Călăraşi. Şi precum se arată, nemaifiind nici o casă slobodă, nu rămâne alta decât să fie îngăduială până în primăvară când se va pregăti şcoala ce acum să lucrează. Iar mobilele ce sunt trebuincioase la şcoală nefiind cunoscute ocârmuirii, să binevoiască cinstita Eforie a le da în cunoştinţă ocârmuirii spre a se îndatora orăşanii din vreme să le pregătească.”

În aceste condiții, încă din primul buget întocmit de Comisia oraşului Călăraşi în noiembrie 1833 se prevăzuse suma de 4500 de lei “să se facă o școală pentru învățătura copiilor, care școală, cu îndemnare și ajutorul Ocârmuirii și a polcovnicului Grigore, arendaș, sau și pus în lucrare.”

            Construcția fusese începută pe un loc pe care Epitropia Spitalului Colțea din București, proprietarul moșiei Lichirești îl donase Ocârmuirii județului pentru „acea încăpere de școală.” Actul de donație va fi consfințit prin Jurnalul Epitropiei Spitalului Colțea, încheiat  la 20 decembrie 1834. Documentul la care am făcut referire, mai preciza că terenul respectiv se afla pe malul Borcei, în apropierea uliței principale a târgului, „încă doisprezece stânjeni în lat și optsprezece stânjeni în lung… care loc, spre pomenire atât a ctitorilor ce au făcut danie această moşie la spital, cât şi altor ajutători la întocmirea şi facerea acestui lucru folositor obştii şi plăcut atât lui Dumnezeu cât şi oamenilor, să fie apărat de plata embatichiu ce plătesc alţii, rămâiind nesupărat în veci.”

Școala națională

                   Extras din Planul orașului Călărași în care este identificat localul Școlii publice construite la Călărași. Pe același amplasament s-a ridicat Școala de băieți nr. 2, pe locul respectiv aflându-se azi Blocul cu CEC-ul, de pe fosta stradă Scânteia

Deși clădirea școlii era gata din vara anului 1836, datorită faptului că nu avea încă mobilierul adecvat începerii cursurilor, Eforia Școlilor va trimite un profesor pentru Școala națională de la Călărași deabia pe 1 septembrie 1837, în persoana lui Ion Gherasim Gorjanu, fost, până la cea dată, profesor la Școala din Văleni de Munte. Școala, care fusese înființată și funcționa ca școală publică cu dublă funcționalitate(asigura instruirea copiilor de vârstă școlară după o programă națională, dar asigura și pregătirea și perfecționarea viitorilor învățători de la sate) a funcționat până la Revoluția din 1848, fiind redeschisă la 1 ianuarie 1851, dată de la care documentele înregistrează a funcționare continuă, școala publică respectivă  devenind, peste ani, Gimnaziul „Carol I” de astăzi.

Școala publică de la Călărași a fost vizitată de numeroase oficialități ale vremii. Astfel, cu prilejul examenului de sfârșit de an de la 30 iunie 1845 orașul de pe Borcea este vizitat de Petrache Poenaru, conducătorul Eforiei Școlilor de la acea vreme(un fel de ministru al Educației), nimeni altul decât inventatorul stiloului de astăzi.

Petrache Poenaru s-a născut pe 10 ianuarie 1799, la Benești, jud. Vâlcea. A fost secretarul personal al lui Tudor Vladimirescu, la insistențele căruia pleacă să studieze la Viena și Paris. La Paris își brevetează inventarea stiloului, sub numele Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală. Dar întrucât nu a putut să-și multiplice în serie invenția, titlul de inventator al stiloului a fost atribuit lui Lewis Edson Waterman. Este primul român care a călătorit cu trenul tractat de  locomotiva cu abur(27 octombrie 1831, pe traseul Liverpool-Manchester). A fost unul dintre organizatorii învățământului național românesc, pe care l-a și condus între 1831-1848. A participat la Revoluția de la 1848, a susținut ideea Unirii Principatelor Române și a fost unul dintre apropiații lui Alexandru Ioan Cuza. Este co-fondatorul Școlii de poduri și șosele(actuala Universitate de Construcții din București). Membru titular al Academiei Române, se stinge din viață în București, la 2 octombrie 1875.

petrache

       Petrache Poenaru, inventatorul stiloului

Pe 30 iunie 1845, însoțit de aproape toate personalitățile locale(serdar Teodor Arion, sluger Spirache Cojescu, pitar Al. Manu, pitar Ioan Burdeanu, pitar Ion Periețeanu, Răducan Ceaușescu, Scarlat Doicescu, Minea Ioan, Hagi Tănase Țoncovici, Ioan Vasiliu, Iordan Opran și mulți alții. În total la examenul din 30 iunie 1845 au asistat 52 de călărășeni din categoria fruntașilor localității. Toți au semnat, alături de Petrache Poenaru, pe documentul ce s-a întocmit cu acest prilej), Petrache Poenaru  participă la examinarea elevilor, declarându-se extrem de mulțumit.

Documentul oficial care s-a încheiat după examinarea elevilor și care poartă și semnătura lui Petrache Poenaru, avea să consemneze: “Și auzind noi, toată orășeneasca adunare, ezacte și deslușitoare răspunsuri de la școlari patrusprezece, cât și de la candidații de învățători ce se cercetau față cu noi la citire și scriere frumoasă, la declinații și conjugări, la catehism, la cele patru lucrări aritmetice cu numere întregi și completite, la regula de trei, de dobânzi și tovărășii și la geografie și istoria Țării Românești și din care peste 25 având lămurită știință la aceste învățături merită a fi învățători, mărturisim a noastră mare mulțumire dumnealui mai sus numitului domn profesor(Grigore Constantinescu – nota ns.), pentru sârguință și osârdie pe care a împărtășit-o tinerimii…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s