Majoritatea clădirilor care făcuseră din Călărași un oraș de provincie cu un specific aparte, remarcat de multe din personalitățile politice și culturale care în anii interbelici au poposit aici la invitația unui Eugen Cialâc, au fost demolate începând după anul 1960 și până prin 1982-1983, locul lor fiind luat de blocurile de locuințe fără o personalitate aparte. Astăzi mai există încă câteva zeci de clădiri centenare, aflate în proprietate publică sau privată. Unele dintre acestea au fost reabilitate, sau sunt în curs de reabilitare. Altele, din păcate, cum este cazul fostei Căpitănii a portului Călărași sau a fostului Cinematograf Victoria, sunt în pericol de autodemolare. Același pericol paște și multe din clădirile de patrimoniu care se află în proprietate privată și pentru care nu se prea agită cineva.
Iată pentru care motiv începusem pe pagina mea de Facebook să prezint scurte medalioane dedicate unora dintre clădirile de patrimoniu reprezentative, care au fost reabilitate și înfrumusețează și astăzi aspectul arhitectural ar urbei de pe Borcea.
Pentru a putea prezenta cititorilor mei mai multe informații despre istoricul construcțiilor mai deosebite din municipiul Călărași, voi publica în serial, pe blogul meu, povestea clădirilor de patrimoniu, publice și private, care constituie și astăzi puncte de atracție turistică în orașul lui Știrbei Vodă.
Voi începe cu cea mai veche clădire din oraș, botezată de mine, după numele primului proprietar, CASA MALTEZEANU, care în acest an aniversează 140 de ani de existență!

Stabilirea la Călărași a reședinței județului Ialomița, hotârâtă de Kiseleff prin Ofisul 73 din 14 aprilie 1833, a fost de natură să atragă aici familiile înstărite din județ, care aspirau atât la funcții publice cât și la noi posibilități de consolidare a averilor lor. Printre cei care și-au îndreptat pașii spre Călărași, statornicindu-se aici, au fost și frații Scarlat și Costache Maltezeanu, originari din satul Maltezi, fiii acestora devenind persoane de vază ale orașului Călărași și ai județului Ialomița.
Este și cazul lui Nae S. Maltezeanu, fiul lui Scarlat Maltezeanu, originar din satul Maltezi, pe care între anii 1862-1867 îl vom găsi în funcția de polițai al orașului Călărași. Prin camată și prin constituirea de societăți bancare, Nae Maltezeanu va reuși să adune o avere considerabilă, concretizată în terenuri agricole și forestiere, ce însumau aproape 2000 de ha, precum și în mai multe imobile ridicate în Călărași după anul 1852, când urbea de pe Borcea devine oraș liber, în unele dintre ele, amplasate pe str. Sfântul Nicolae, “Lipscanii Călărașiului”, funcționând magazine închiriate comercianților evrei din oraș, o altă sursă de sporire a averii lui Nae Maltezeanu.
În anul 1881 își construiește o frumoasă casă de locuit, pe strada Dobrogea, în apropierea centrului comercial al orașului, casă care, consolidată și refăcută de către actualul proprietar, îmbogățește și astăzi zestrea arhitecturală a municipiului Călărași, și așa destul de săracă! Pe lângă inscripționarea pe frontonul clădirii a anului construcției, o altă sursă contemporană confirmă existența ei înainte de 1884. Iată ce scria în acest sens pictorul călărășean Constantin Predeleanu, un alt călărășean bogat și proprietar a mai multor clădiri din centrul orașului, în cărticica sa intitulată Noțiuni istorice asupra județului Ialomița, publicată la București ăn anul 1884: “Dintre familiile stabilite în urmă în oraș, care au construit frumoase case, se disting: familia Alexe Vineșu, Iacovache Bădulescu, Nae Mănescu, Nae S. Maltezeanu, Panait Șerbănescu, doctorul Petre Degerățeanu și allții”
Ca mulți dintre călărășenii de vază, Nae Maltezeanu face politică liberală, fiind unul dintre susținătorul liderului local Atanase Stoianescu, primar, prefect, deputat și senator de Călărași în mai multe rânduri. Tocmai la o asemenea întrunire politică Nae Maltezeanu avea să își afle sfârșitul, la onorabila vârstă de 82 de ani. Pe 14 septembrie 1912 suferă un nefericit accident la sediul Clubului Liberal de pe str. Știrbei Vodă. Cade de pe scările de la etaj, își fracturează mai multe coaste și se alege cu un grav traumatism cranian, care avea să-i curme viața a doua zi.
Rămânea în urma lui o avere impresionantă. După cum consemna Gazeta locală „Deșteptarea Ialomiței” pe 23 septembrie 1912, în casa de bani a răposatului “s-au găsit 798.833 lei, din care 6.000 în aur și restul în monedă”. Nae Maltezeanu a fost înhumat în Cimitirul Central, familia ridicându-i aici un impresionant monument funerar, bustul din bronz al răposatului fiind realizat de cunoscutul sculptor Carol Stork. Monumentul s-a aflat pe lista de patrimoniu până în anul 2004 când a fost declasat întrucât bustul din bronz a fost furat din cimitir!


Casa lui Nae Maltezeanu a fost naționalizată după 1950, aici funcționând ani de zile Întreprinderea comercială de mărfuri industriale(ICSMI). După 1990 a fost cumpărată de fosta firmă PARTENER, care a început lucrările de reabilitare. Firma a intrat însă în faliment și imobilul ajunge în posesia actualului proprietar, care dorește să-și păstreze anonimatul. A finalizat restaurarea și astăzi imobilul în cauză înfrumusețează Călărașiul.


P.S. Mulțumesc lui Florin Rădulescu, custodele Muzeului Municipal Călărași, pentru fotografii.
Superbe articolele dumneavoastră. Le citesc cu mare interes. Felicitări.
ApreciazăApreciază