O DESCRIERE A CĂLĂRAȘIULUI DIN ANUL 1835

 

În cărțile scrise până acum despre istoria orașului Călărași, precum și în articolele publicate în presa locală sau presa de specialitate, s-au făcut referiri și la consemnările unor călători străini care au poposit și pe meleagurile călărășene. Aceste relatări despre Călărași încep de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și se înmulțesc în prima jumătate a secolului următor. Dar, de regulă, aceste consemnări sunt sumare și nu surprind decât aspecte marginale ale urbei de pe Borcea.

Recent, am depistat un text mai elaborat despre Călărași, reprodus integral mai jos,  care descrie o vizită făcută la Călărași, în zilele de 13-14 septembrie 1835, de către consulul general al Franței la București și Iași, Adrien Louis Cochelet. Textul, eleborat chiar de către consul, a fost publicat la Paris în anul 1835 sub titlul Itineraire des Principaute de Valachie et de Moldavie, material preluat și tradus în volumul III al colecției Călători străini despre țările române.

“Am plecat din București în ziua de 13 septembrie 1835 la opt ceasuri dimineața, luând drumul Brăilei prin Călărași. De această dată aveam o trăsură ușoară dar solidă, capabilă să reziste la viteza călătoriei. Un vechi și credincios arnăut(soldat – nota ns.) al consulatului, albanezul Iane(foarte probabil armân – nota ns.), mă acompania. Stătea pe capra trăsurei, înarmat cu pușca sa lungă și frumos împodobită cu incrustații, pe care o ținea între genunchi, întotdeauna gata să intervină; avea la centură două pistoale și un iatagan. Mă puteam încrede deplin în el. Niciodată vreun servitor european nu și-a vegheat stăpănul cu mai multă credință ca acest om din Albania, viteaz, devotat și curajos. Am trecut repede prin stațiile(de poștă, acolo unde, de regulă, se schimbau caii-nota ns.): Tânganu, Drumul Scurt(Sărulești – nota ns.), Obilești(Valea Argovei – nota ns.), Bărăganul(Mihai Viteazul – nota ns.), Coadele(Independența – nota ns.), unde nu găseai nimic interesant și am sosit în Călărași la ora 4.

Arnaut-ofiter

Arnăut de la începutul secolului al XIX-lea

Călărași este reședința unui ispravnic sau prefect(Călărașiul devenise  la 18 aprilie 1833, capitala-orașul de reședință al județului Ialomița – nota ns.). Era un tîrguleț compus dintr-o singură stradă, ce aparținea unei mănăstiri(mănăstirea și Spitalul Colțea din București – nota ns.). Singura sa importanță era că se afla în fața Silistrei, cetate turcească încă ocupată de două batalioane rusești de artilerie și 200 de cazaci (Silistra fusese ocupată de trupele rusești după Războiul ruso-turc din anii 1828-1829 încheiat cu Pac ea de la Adrianopole – nota ns.). Această ocupație avea să se sfârșească în curând.

L-am rugat pe Domn(Alexandru Ghica, domn al Țării Românești între anii 1834-1842, care a vizitat Călărașiul în două rânduri, în 1834 și 1837) să mă scutească pe drum de plictiseala primirilor oficiale; dar nu m-am putut sustrage ospitalității binevoitoare a românilor, care profită de ocazii pentru a le face străinilor o primire bună și mai ales unui consul. Ispravnicul(prefectul de județ de mai tîrziu – nota ns.) m-a găzduit la unul dintre cei doi arendași ai Călărașilor, care mi-a oferit pentru noapte o cameră mică, dar curată, unde am dormit pe un pat foarte bun, după ce am cinat minunat.

La Călărași este un stabiliment de carantină foarte bine întreținut(Carantina se afla pe locul unde s-a construit în anul 1897 Casarma Pompierilor, local în care astăzi funcționează Arhivele Naționale – nota ns.), care s-ar mai putea mări. 150 de soldați din miliția română, chipeși și bine instruiți, erau încazarmați la locuitori, care se plângeau că nu aveau decât două încăperi, pentru el și familia sa. Ispravnicul, care știa că sunt un fost prefect se arătă îngrijorat de aceasta; îmi vorbi despre un spital pentru miliție(care s-a și realizat – nota ns.) și de alte proiecte; am discutat despre administrație ca niște vechi colegi și în fine m-a rugat pentru a interveni pe lângă domn în favoarea județului său, ceea ce i-am și promis. Am observat câteva clădiri noi. Se începuse a se folosi olanele pentru acoperișuri. În sfârșit se simțea o mișcare spre progres.

postalionpag193

Cu poștalionul prin Bărăgan

A doua zi la orele șase dimineața eram în trăsură. Zece cai înhămați erau gata. Lângă ei doi surugii, cu căciulile în mâini, așteptau respectuos ordinul de plecare. Când Iane l-a dat și-au făcut cruce, au sărit sprinteni pe caii fără scări și fără șei și au pornit ca vântul, îndemnându-i cu gura și cu mâna.”

2 gânduri despre „O DESCRIERE A CĂLĂRAȘIULUI DIN ANUL 1835

  1. Elena

    Am citit tot articolul si sunt foarte impresionată de trecutul orasului meu si de faptul ca a fost si este cunoscut de personalitati care au arhivat istoria orasului nostru.
    Ospitalitatea si respectul neamului nostru pur romanesc a ramas si astăzi ca mostenire a moșilor si strămoșilor nostrii,pentru ca eu sunt convinsă ca atunci cînd cineva intra in casele noastre este primit cu respect si bunăvoința.
    Respect pentru cel ce a descris aceste rînduri emotionante despre orasul meu si despre asezamintul lui in inima BARAGANULUI unde vara,,, soarele arde pămîntul si iarna suflă crivatul si zăpada se asterne pina la orizont făcînd din cite un pom razlet o fantasmă albă ca in poezia lui Alecsandri.

    Apreciază

    Răspunde
  2. Elena

    Impresionant ,,,este trecutul si istoria României , o tara minunata asezată in centrul Europei si multi nu stiu multe despre noi ROMANII cum s au perindat si schimbat oamenii si locuri.
    Orasele si satele României s au modificat in timp si au luat infatisari mindre ,,acest popor mereu sacrificat , a aratat lumii , ca , Baraganul a fost grinarul Europei,ca Bucurestiul era considerat micul Paris, muntii nostrii care,aur poarta dedesubt minerale de mare valoare iar la suprafata aurul verde al pădurilor noastre milenare ,rănite cu defrisări masive iar malurile Marii Negre sunt pline de perle arhitecturale unde turistii din intreaga lume vin sa -si petreacă vacanțele.
    A si dori ca nepoții si bis nepoții nostrii ,,,,sa nu uite niciodata limba noastra românească si trecutul nostru sa rămînă vesnic orgoliul nației noastre ROMANESTI.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s