Charles-Angelique de Talleyrand-Perigord s-a născut la Paris, pe 8 noiembrie 1821, fiind nepot de fiu vitreg al celebrului revoluționar și om politic francez Charles-Maurice de Talleyrand, unul din colaboratorii apropiați ai lui Napoleon I.

Charles-Angelique va intra de tânăr în diplomație, în care calitate, după Congresul de pace de la Paris din anul 1856, va fi numit comisar și trimis special al împăratului Napoleon al III-lea în Principatele Române pentru a supraveghea modul de desfășurare a lucrărilor divanurilor ad-hoc din Muntenia și Moldova, care erau chemate să hotărască în problema Unirii celor două principate române.

Prestația lui în Principate este apreciată la Paris, motiv pentru care împăratul Napoleon III,  în anul 1860 îl decorează cu Legiunea de onoare și îl numește ambasador extraordinar pe lângă Casa de Savoia din Italia unificată. Urmează alte două numiri la ambasadele Franței din Berlin(1863) și Sankt Petersburg(1864-1869).

Charles-Angelique de Talleyrand-Perigord trecea în lumea celor drepți la 29 februarie 1896.

În calitatea sa de comisar al Guvernului Franței, însărcinat cu supravegherea desfășurării activității divanurilor ad-hoc din Muntenia și Moldova,  Charles-Angelique de Talleyrand-Perigord pleca din Paris în martie 1857, cu destinația Istanbul, urmând ca de acolo, tot cu vaporul, să ajungă la Constanța și de aici, cu poștalionul, să facă drumul până la București.

Dar așa cum îi scria într-un Raport din 25 martie 1857, trimis din București contelui Walewski – ministrul de externe al lui Napoleon III, din cauza vremii nefavorabile este obligat să acosteze în portul Balcik și de aici să ia poștalionul prin Imperiul otoman până la Silistra, unde ajunge în după-amiaza zilei de 24 martie 1857. Iată ce spunea Talleyrand, în continuare, în Raportul la care am făcut referire:

“La ora 16,00 după-amiază am trecut Dunărea, undeva mai sus de Călărași… La Călărași, guvernatorul valah(de fapt administratorul județului Ialomița – nota ns.) mi-a pregătit cea mai strălucitoare primire. Caleștile trimise să mă întâmpine,  escortate de dorobanți și precedate de un pluton de lăncieri, m-au condus la Prefectură, pusă la dispoziția mea, unde toate trupele mă așteptau cu armele pregătite pentru onor. Alți soldați aveau torțe aprinse care  făceau un frumos joc de lumini. M-a întâmpinat la Călărași prințul Grigore Ghica, venit să-mi spună bun-venit în numele Caimacamului de la București. Cu acest prilej mi-a înmânat o scrisoare din partea Consulatului francez de la București.”

Talleyrand înoptează la Călărași și a doua zi pleacă spre București, unde avea să redacteze raportul către contele Walewski, din care am extras pasajul de mai sus.

După finalizarea lucrărilor divanurilor ad-hoc  comisarul Charles-Angelique de Talleyrand-Perigord trimitea ultimul său raport despre misiunea din Principatele Române. Și de data aceasta avea să reafirme că la Călărași, ca și în alte orașe pe care le vizitase, românii îl primiseră cu mare căldură și toți, în unanimitate, își exprimaseră dorința lor nestrămutată de a se uni într-o singură țară, ceea ce avea să se înfăptuiască în timpul lui Alexandru Ioan Cuza.