Portul Călărași. În lucrarea sa intitulată Istoria orașului Călărași de la origini până la anul 1852, publicată la București în anul 1931 doctorul Pompei Samarian scria: „În ceea ce privește felul în care trăiau oamenii de aici, după 1700 condițiile încep să se schimbe din cauza Silistrei, care devenise un centru de primă importanță pentru turci… Aceste împrejurări fac din Călărași un centru comercial cu schelă(port) la Borcea, care atrage o lume specială, lumea negustorilor”. Prin schela de la Borcea, folosindu-se ambarcațiuni ușoare, plecau cerealele din Bărăgan spre Silistra și de acolo mai departe, la Istanbul, știut fiind că până la Tratatul de la Adrianopol din anul 1829 principatele danubiene nu puteau face schimburi comerciale cu alte state, cu excepția Turciei.

O dezvoltare deosebită se va produce în domeniul schimburilor comerciale odată cu aplicarea Regulamentelor Organice, care schimbare în bine se va constata și la Călărași, mai ales după investirea sa drept capitală a județului Ialomița. Cerealele din județ sunt aduse de țărani cu carele la schela de la Călărași, iar de aici, cu ambarcațiuni ușoare se cobora până la Brăila, care în această perioadă devine cel mai important port la Dunărea fluvială.

După emanciparea orașului, la 24 septembrie 1852, activitatea de schimburi comerciale prin schela amenajată pe malul Borcii crește și încep să apară primele construcții de tip portuar care să faciliteze ancorarea la mal a vaselor. Este vorba de o construcţie de bârne dispuse transversal şi susţinute de piloni adânc înfipţi în pământ. Acestea formau un chei la care trăgeau direct ambarcațiuni mici cu vele care erau apoi încărcate cu cereale, lemne de foc și pește uscat de la Pescăriile aflate la Gura Ezerului.

O primă fotografie a portului cu ambarcațiuni cu vele

Odată cu proclamarea Independenței de stat, la 9 mai 1877, interesul autorităților vremii pentru această zonă crește, mai ales că la discuțiile din timpul Congresului de pace din anul 1878 se dorea ca împreună cu Dobrogea de Nord la regatul român să fie alipită și o regiune din jurul orașului Silistra. La Berlin s-a vorbit pentru prima dată de construirea unui pod peste Dunăre, care să unească Silistra cu Călărașiul prin punctul Chiciu. Ideea avea să fie preluată și de Ministerul Lucrărilor Publice de la București, care, pe 23 decembrie 1878, comunica acest fapt Prefecturii de la Călărași, aducându-i la cunoștință și faptul că inspectorul Marcovici fusese însărcinat cu studierea problemei. Dar întrucât Silistra rămăsese Bulgariei autonome, problema a fost abandonată. În schimb, prin Decretul domnesc nr. 706 din 21 martie 1879 se înființează, oficial, Portul Călărași și încep lucrările de dragare a Gurii brațului Borcea care să permită acostarea în port și a vaselor de un tonaj mai mare. Se elaborează un complex de măsuri tehnice, care vizau amenajarea corespunzătoare a malului stâng al Dunării. Se construiește astfel cheiul înalt de lemn, de 91 m și cheiul jos de lemn, lung de 222 m. În amonte, spre Pescăriile de la Gura Ezerului, se amenajează un chei natural de pământ și se consolidează malul.

Cheiul înal de lemn și cheiul jos de lemn

O fotografie focută de Boni&rose și pusă în circulație de Paraschiv G. Tiliucă

Un alt moment important pentru dezvoltarea Portului Călărași și a activității portuare l-a reprezentat darea în folosință a liniei CFR Slobozia-Călărași, cu punct terminus Stația CFR din Port. Pe 17 noiembrie 1886, primul tren ajungea în Stația CFR din Port. De aici înainte, zeci de mii de tone de cereale din satele din Bărăgan amplasate pe noile linii de cale ferată construite de statul român vor ajunge în Portul Călărași și de aici, mai departe spre Brăila sau în amonte spre Austria și Germania. Cantități importante vor sosi și terestru, carele țăranilor alimentând numeroasele magazii de cereale din Călărași, de unde, mai apoi, grâul, secara, orzul și porumbul ajungeau în port fiind încărcate pe șlepuri și vapoare de hamalii din port, cel mai numeros și cel mai important detașament de lucrători de până la instalarea regimului comunist.

Hamali în Portul Călărași

Pentru a avea o imagine reală a mișcării comerciale ce se efectua prin Portul Călărași, prezentăm două situații statistice, prima de la sfârșitul secolului al XIX-lea și alta din perioada interbelică. În acest sens, „Dicționarul geografic al județului Ialomița” din anul 1897, vorbind despre orașul Călărași, menționa: „Mișcarea comercială în oraș este vie, căci se vând zilnic pentru export mari cantități de cereale și multe vite, ce sunt aduse pe calea ferată și cu carele și se transportă  în  vase plutitoare de diferite capacități pe Borcea și de aici pe Dunăre.” Astfel, numai în anul 1888 se exportaseră 19369600 kg grâu, 8895000 kg secară, 12989100 kg porumb și 15900900 kg orz. Apogeul activității comerciale din Portul Călărași avea să fie atins în perioada anilor 1933-1936, când în Austria, Germania, Cehoslovacia, Ungaria și Iugoslavia s-au exportat următoarele cantități de cereale: 1933 – 2155 vagoane; 1934 – 6171 vagoane; 1935 – 7231 vagoane; 1936 – 7377 vagoane.

Carte poștală pusă în circulație de Editura Ștefan Gheorghiu

În primii ani ai regimului comunist activitatea comercială din port se menține, importante cantități de cereale luînd drumul acum, atât pe apă, cât și vagonabil, către imensa Uniune Sovietică pentru plata datoriilor de război. Până în anul 1958 această acțiune a fost supravegheată direct de consilierii ruși, prezenți la Călărași și pentru care se construiseră primele două blocuri din oraș, cel de lângă Resataurantul “Intim” și cel dinspre Parcul Central, în apropierea Teatrului Popular

Din păcate, în ultimii ani, activitatea din Portul Călărași s-a diminuat substanțial, astăzi aspectul din zonă devenind dezolant, linia de cale ferată construită în anul 1886 fiind abandonată iar cele două macarale de tip portuar, care mai descarcă ceva nisip și pietriș, parcă plâng după vremurile când chiar aveau ce face în port. Și cheiurile de acostare s-au degradat, astăzi ambarcațiunile care mai opresc în ceea ce încă se mai numește Portul Călărași, făcând eforturi pentru a sta ancorate la mal.

Imagine din portul de azi

Căpitănia Portului. Prin același Decret domnesc nr. 706 din 21 martie 1879 se înființa și Căpitănia Portului Călărași. De-a lungul existenței sale de aproape 140 de ani, această instituție a statului român s-a preocupat de buna organizare a activităţilor portuare și de siguranța circulației fluviale în zona de competență. Inițial a fost subordonată Ministerului Afacerilor Străine, apoi la Ministerul Aerului și Marinei (în anii interbelici) și ulterior la Ministerul Transporturilor – PCA (Porturi și Comunicații pe Apă), apoi DTN (Departamentul Transporturilor Navale), ISNC (Inspectoratul de Stat al Navigației Civile). În prezent, mai exact din anul 2002, prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Autorităţii Navale Române, s-au înființat căpităniile zonale, ca organe teritoriale operative, fără personalte juridică, aflate în subordinea aparatului central al ANR.  Căpitănia portului Călărași este arondată Căpităniei zonale Giurgiu.

De la înființare și până în anul 1907, Căpitănia Portului Călărași nu a vut un local propriu. Despre construcția acestuia s-a mai scris în monografii și în spațiul public, menționându-se că a fost construită la începutul secolului al XX-lea după planurile ing. Anghel Saligny. Cercetări recente efectuate de noi asupra unor fotografii de epocă, pe care le-am coroborat cu mai multe izvoare istoriografice, ne permit să afirmăm următoarele: Construcția Căpităniei Portului Călărași a fost făcută după planurile ing. Saligny, care a adaptat planurile folosite pentru ridicarea Complexului portuar din insula Ramadan de la Giurgiu, lucrări care fuseseră finalizate în anul 1905.

                      Giurgiu                                                                    Călărași

Nu știm cine a fost constructorul, dar Căpitănia de la Călărași era dată în folosință în anul 1907, așa cum reiese dintr-o carte poștală pe care o reproducem mai jos.

Carte poștală pusă în circulație în 1907. Căpitănia exista, nu însă și Gara fluvială

O altă fotografie din 1913

Este clar că localul Căpităniei Călărași a fost realizat din fonduri publice. Nu știm însă prin ce manevre a ajuns să fie vândută, deoarece astăzi se află în proprietate privată și într-o stare avansată de deteriorare, cum puteți constata dintr-o fotografie realizată de noi recent. Și dacă ne mai poate surprinde ceva astăzi, vă rog să priviți actualul sediu al Căpităniei Portului Călărași, instituție publică multă vreme reprezentativă pentru istoria acestor meleaguri!

Așa arată astăzi fostul local al Căpităniei portului!

 Și așa arată astăzi noul sediu al Căpităniei Portului Călărași!

Gara Fluvială. Nu avem nicio îndoială că și Gara fluvială din Portul Călărași a fost realizată după planurile aceluiași ing. Anghel Saligny, întrucât asemănarea cu Gara fluvială a Complexului portuar Ramadan-Giurgiu este mai mult decât izbitoare, așa cum puteți constata din imaginile de mai jos.

                          Giurgiu                                                                      Călărași

Singura diferență este faptul că dacă cea de la Giurgiu era gata în anul 1905, cea de la Călărași a fost dată în folosință în anul 1913, după încorporarea Cadrilaterului la regatul României și când au fost instituite curse regulate de pasageri pe ruta Călărași-Silistra. Pe această rută a circulat în anii interbelici celebrul vas cu zbaturi BORCEA, primul vapor de pasageri construit într-un șantier naval din România(la Drobeta-Turnu Severin).

Vasul BORCEA la sosire în Portul Călărași

După cel de al doilea război mondial și până prin anii ’80, din Gara fluvială de la Călărași au mai plecat vapoare de pasageri pe ruta Călărași-Ostrov, mulți ani ruta fiind deservită de vasul “Ungheni”. Astăzi  fostul local al Gării fluviale arată astfel cum a fost surprins de mine într-o fotografie realizată cu o săptămână în urmă. Nu știm însă dacă și această clădire a fost privatizată sau nu.

Fosta Gară fluvială azi

Gara CFR din Port. Odată cu inaugurarea liniei de cale ferată Slobozia-Călărași Port, aici, la punctul terminus, a fost înființată așa numita Stație CFR Călărași Port, care a funcționat până prin anii ’80. Chiar dacă în primii trei ani, până la construirea Gării Călărași-Sud, aici în port soseau și călători, un local de gară propriu-zis a fost construit în anul 1913 și ridicarea lui este legată tot de încorporarea Cadrilarerului.

Stația CFR din Port

Odată Gara dată în folosință, își reiau cursele și trenurile de călători, care culegeau pasagerii din Cadrilater sosiți în Gara fluvială cu Vaporul “Borcea”. Cum arăta Gara CFR din port ne spune Marin Giurcă, cel care a trăit acele vremuri(textul este luat după o postare a lui Nicu Țiripan):” Clădirea acestei gări, cu un singur nivel şi un peron larg, aerisit şi încărcat cu mari ghivece din marmură în care se lăfăiau plante ornamentale, imita un decor de operetă, aici la geana Borcei. De aici plecau trenurile, aici se întorceau trenurile, iar plecările şi sosirile lor erau sincronizate cu sosirile şi plecările vapoarelor care făceau legătura dintre Dobrogea de sud şi restul ţării, prin Călăraşi… Ignorându-se interesele individului, în anii dictaturii a fost desfiinţată staţia Călăraşi – Port, iar clădirea ei şi-a uitat utilitatea socială şi farmecul ei de operetă, devenind un economat de unde marinarii îşi cumpărau conserve şi ţigări, apoi s-a transformat în magazie, depozit de materiale, loc pentru diverse şedinţe şi mai târziu nu ştiu ce a mai ajuns.” Ce a ajuns astăzi fosta Gară CFR din Port, vedeți în ultima fotografie postată și care a fost realizată de subsemnatul tot acum o săptămână!

Fosta Gară din Port astăzi!