Un sondaj realizat de subsemnatul în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15-25 ani(elevi și studenți) a relevat faptul că mai puțin de 40% dintre repondenți au putut identifica câteva dintre realizările politice și culturale ale domniei lui Constantin Vodă Brâncoveanu. Surprinzător mi s-a părut însă faptul că aproape 80% dintre cei care au formulat răspunsuri au precizat corect modul tragic în care voievodul și-a aflat sfârșitul, împreună cu cei patru fii ai săi. Nici unul însă dintre cei  300 de subiecți nu a putut preciza dacă între Constantin Vodă Brâncoveanu și meleagurile călărășene există vreo legătură. Pentru toți aceștia, precum și pentru cititorii blogului meu, postez articolul de față.

Constantin Vodă Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente sat  și comună în județul Olt). Era fiul postelnicului Papa Brâncoveanu (Matei) și al Stancăi(născută Cantacuzino). După tată era nepotul vornicului Preda din Brâncoveni, iar după mamă al postelnicului Constantin Cantacuzino, membru al familiei Cantacuzino, și unul dintre cei mai influenți boieri din Țara Românească. El a moștenit și a sporit o avere considerabilă, care consta în proprietăți imobile, bunuri mobile și sume de bani depuse în străinătate. În timpul cât a fost domnitor(1688-1714), Țara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale, în urma sa rămânând un mare număr de ctitorii civile și religioase, construite într-un  stil arhitectural ecectic ce-i poartă numele.

După cum menționa Dumitru Manolache, în ziarul “Lumina” din 22 iulie 2014, una dintre cele mai discrete, misterioase şi preţuite curţi domneşti ale Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, mai puţin cunoscută de publicul larg, a fost cea de la Obileşti(Valea Argovei de azi – nota ns.), din sudul ţării. Ea a fost ridicată pe un ostrov, între două braţe ale râului Mostiştea, în actualul judeţ Călăraşi. Aici se retrăgea domnul adesea la odihnă şi meditaţie singur, cu familia sau cu parte din curte, pentru perioade mai lungi sau mai scurte. Aici îşi primea uneori ambasadorii sau asculta în taină rapoartele iscoadelor, care îi aduceau veşti de la Înalta Curte sau de prin cancelariile Europei.

În perioada 1680-1681, Constantin Brâncoveanu cumpără 627 stânjeni în Obileşti, cu 260 de taleri, de la Nedelcu clucerul şi de la feciorii lui Iorga stolnicul. Brâncoveanu ridică aici „case din piatră”, pe un ostrov aflat între două braţe ale râului Mostiştea, înconjurat din toate părţile de ape. Locul este cunoscut şi astăzi cu numele „Dealul Beciului“ sau „La Beci“. Şi acestă reşedinţă brâncovenească a fost aşezată într-un loc aflat în directă conexiune cu natura, într-un peisaj foarte frumos. Aflăm de la cronicarul Radu Greceanu că în anul 1697 construcția  reședinței domnești de la Obilești era finalizată de câțiva ani, domnitorul Constantin Brâncoveanu, după ce toate poruncile împlinise, după obiceiul ce-l avea primăvara, în luna lui mai a ieşit la preumblare, mersu-au, cum şi în alte dăţi, la satul mării-sale Obileştii, cu toată casa mării-sale şi cu toată boierimea.

Nu doar Radu Greceanu amintește despre reședința domnească de la Obilești – Valea Argovei. Astfel, atât în “Anonimul Brâncovenesc”, precum și în consemnările eruditului italian Anton Maria del Chiaro, care i-a fost secretar personal lui Constantin Brâncoveanu în anii 1710-1714, găsim numeroase referiri la vizitele pe care le făcea la Obilești domnitorul cu familia, oamenii de la curte, sau oaspeții veniți în vizită. Aici, la Obilești, poposește domnitorul în anul 1703, după ce se întoarce de la Adrianopol unde avusese o întâlnire cu sultanul, căruia îi plătise încă 600.000 galbeni în schimbul reconfirmării domniei pe timpul vieții Brâncoveanului. Și după cum spune cronicarul, domnitorul trece Dunărea la Oltenița și de aici, pe malul Mostiștei, ajunge la Obilești împreună cu suita sa, unde cu toții s-au plimbat câteva zile, mai trezindu-se din grijile ce avuse.

În anul 1707, Constantin Vodă Brâncoveanu îl înzestrează cu Palatul de la Obilești pe fiul său cel mare, Radu, el continuând să vină aici în fiecare primăvară pentru a petrece împreună cu familia sărbătorile de Paști. Tot aici, la Obilești, venise Vodă Brâncoveanu, cu familia, în aprilie 1714, pentru a petrece sărbătorile de Paști. Dar, așa cum se consemnează în “Anonimul Brâncovenesc”, un agă împărătesc vine la Obileşti fără veste, neştiind nici capichehaielile domnului, care era la Odriiu, care avea poruncă împărătească îndată să-l ridice pe domn, să-l ducă la Cerneţi, şi cu mare grabă făcură gătire cum s-au putut 3-4 zile. De aici, de la Cerneți(localitate în județul Mehedinți), Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii, cu Ianache Văcărescu și cu Doamna Marica(Maria) sunt duși la Țarigrad(Istanbul) și întemnițați la Edicule. Aici, la 15 august 1714, voievodul martir cădea răpus, împreună cu fiii săi, sub securea turcului, fără să-şi lepede credinţa ortodoxă.

După executarea nemiloasă a lui Constantin Brâncoveanu, reședința sa de la Obilești este prădată de turci, alături de celelalte reședințe și palate domnești, de unde sunt ridicate obiecte de valoare pe care turcii le transportă la Istanbul, cu 40 de care trase de boi. Mai târziu, între anii 1806 și 1812 au loc în zonă cele două războaie ruso-turce, urmând ca între anii 1853 și 1856 palatul să sufere distrugeri după urma războaielor. De asemenea, sunt informații conform cărora, la 1821, în timpul Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, colonelul turc Chehaia Bey a venit de la Turtucaia cu o unitate militară, pentru a interveni în conflict. A stat aici, la palatul părăsit al lui Brâncoveanu, cinci zile. Primind veste că Tudor Vladimirescu a fost omorât la marginea Târgoviştei, colonelul a părăsit palatul, nu înainte de a-i da foc.

Astăzi, despre fostul Palat domnesc de la Obilești stau mărturie, pe lângă informațiile scrise din letopisețele vremii, rezultatele săpăturilor arheologice efectuate în anii 1976-1977 de către o echipă de specialiști ai Muzeului Militar din Capitală, coordonată de dr. Carol Konig. Insula, cu o suprafață de aproximativ 25 de ha, păstrează în pântecele sale amintirile frumoase ale unor vremuri de mult apuse, spunându-ne nouă, celor de azi, că în urmă cu trei secole, au fost momente când Ţara Românească a fost condusă de Constantin Vodă Brâncoveanu de aici, de la Obilești – Valea Argovei!