CĂLĂRAȘI – 425. DOCUMENTUL DE ATESTARE DOCUMENTARĂ A MUNICIPIULUI CĂLĂRAȘI

CĂLĂRAȘI – 425

DOCUMENTUL DE ATESTARE DOCUMENTARĂ A MUNICIPIULUI CĂLĂRAȘI

            În acest an municipiul Călărași va sărbători  împlinirea a 425 de ani de atestare documentară, prilej pe care noi îl vom marca prin publicarea, sub egida Muzeului municipiului Călărași, a unui amplu volum intitulat O ISTORIE ILUSTRATĂ A MUNICIPIULUI CĂLĂRAȘI, lucrare care în momentul de față se află în proces de pregătire pentru tipar.

Coperta buna

            Pentru citirorii mei de pe blog, voi prezenta, în avanpremieră, câteva fragmente din volumul la care am făcut referire. Și voi începe, așa cum este firesc, cu prezentarea documentului care atestă existența, la 1595, a localității Lichirești – prima denumire a municipiului Călărași de astăzi.

Una dintre caracteristicile evului mediu românesc a fost aceea că, odată cu constituirea statului feudal Țara Românească, în baza dreptului de stăpânire superioară asupra pământului(dominus eminens), domnitorul, ca stăpân suprem asupra pământului și asupra bălților, își va rezerva dreptul să dăruiască feudalilor, mănăstiri sau boieri, părți din moșiile satelor, ori sate întregi, împreună cu bălțile care le aparțineau. În felul acesta, prin actele de danie sau întărire, cunoaștem și primele atestări documentare a satelor de aici. Documentele păstrate menționează prezența acestor sate în momentul intrării lor în istoria scrisă, fără a constitui aceste documente actul de naștere a acestor sate.  Majoritatea actelor, considerate a fi prima atestare documentară, sunt acte de întărire a unor donații anterioare, ceea ce presupune existența lor mai veche cu două sau trei generații.

În ceea ce privește atestarea documentară a Lichireștiului, așezarea medievală amplasată în zona actualului centru civic al municipiului Călărași, încă din anul 1931, atunci când publica Istoria orașului Călărași de la origini până la anul 1852, Pompei Samarian, care avusese acces la  documentele din arhiva fostei Eforii a Spitalelor Civile din București, stabilea, pe bună dreptate, că atestarea documentară a Călărașiului data de pe vremea domnitorului Mihai Viteazul. Când făcea această afirmație, el se referea la așa numita Legătură de glie, document care din păcate nu se mai păstrează, dar  la care  fac referire multe alte documente emise de domnitorii munteni din prima jumătate a secolului al XVII-lea.  Chiar dacă Legătura lui Mihai  nu s-a mai păstrat până astăzi, marea majoritate a istoricilor români sunt de părere că Mihai Viteazul a luat această măsură în toamna anului 1595,  după Btălia de la Călugăreni din 23 august 1595. Iată pentru care motiv noi considerăm că în anul 2020 municipiul Călărași aniversează 425 de ani de la prima sa atestare documentară.

Pentru a stabili atestarea documentară a Călărașiului la 1595, Pompei Samarian publica, în anexa  cărții sale Istoria orașului Călărași de la origini până la anul 1852, două documente, unul din 25 iulie 1630 și cel de al doilea din 1 august 1630, documente care se referă la soluționare unui litigiu apărut apărut între satele mărginașe Lichirești și Crăceni în ceea ce privește situația unor rumâni din Lichirești care-și părăsiseră satul  și se stabiliseră la Crăceni pe la anul 1602. Soluția propusă de cei 6 boeri care judecaseră cauza stabilea ca rumânii pe care Legătura lui Mihai Viteazul îi apucase în Lichirești să fie retrocedați lui Vlad, mare logofăt, ginerele lui Dragul de la Slătioara, proprietarul satului și moșiei Lichirești la anul 1595.

Noi am descoperit în fondul documentar al Bibliotecii Academiei Române un alt document, mult mai complet și mai edificator în ceea ce privește atât atestarea documentară a Călărașiului, cât și faptul că satul Lichirești exista cu mult înainte de Legătura lui Mihai Viteazul. Este vorba de un hrisov al domnitorului Leon Tomșa, dat la București pe 12 august 1630, prin care întărea jupanului Vlad, ginerele lui Dragul postelnic, rumânii fugiți la Crăceni și pe care Legătura lui Mihai Viteazul îi prinsese în sat, la Lichirești.

Întrucât documentul în cauză aduce numeroase informații inedite  în ceea ce privește numele rumânilor, precum și aspecte etnice și sociale ale satului Lichirești și face afirmația explicită asupra faptului că  așezarea de la cotul Borcii exista cu mult înainte de Legătura lui Mihai Viteazul, publicăm textul integral al documentului în cauză, cât și un facsimil după originalul deținut de Biblioteca Academiei Române.

“Din mila lui Dumnezeu, Io Leon voievod și domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul marelui și preabunului, răposatului Io Ștefa voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele cinstitului dregător al domniei mele jupan Valdul mare logofăt și cu fiii lui, câți i-a dăruit Dumnezeu, ca să-i fie niște vecini în sat la Lichirești, în județul Ialomița, însă din partea lui Ivașco vornicul, anume: Marin cu fiii săi și Dobrin, fratele lui Marin, cu fiii săi și iarăși Dobrin Costandă cu fiii săi și Mușat Cernătescul cu fiii săi și Mihăilă cel lung și Mușat Osiescul cu fiii lui și Neacșul și iarăși Mihăilă cu fiii lui și iarăși din partea lui Muja postelnic, Stoian cu fiii lui și Tudor și Stan cu fiii lor și Florea și Budea și Tăfală cu fiii lor.

Pentru că acești vecini(rumâni – nota ns., adică țărani aserviți care locuiau în satele boierești sau mănăstirești și care lucrau pe moșiile proprietarilor feudali) mai sus-ziși au fost de moștenire ai lui Dragul postelnic, socrul jupanului Vladul mare logofăt din sat de la Lichirești, încă de mai nainte vreme, din zilele altor domni bătrâni.(sublinierea ns.). Iar din zilele răposatului Șerban voievod, pe vremea când s-a bătut cu hanul la gura Teleajănului, atunci s-au risipit vecinii din Lichirești și s-au dus pe ocina jupanului Ivașco vornicul, la Crăceni.

Iar după aceea, când a fost acum, în zilele domniei mele, cinstitul dregător al domniei mele jupan Vladul mare logofăt, împreună cu jupan Ivașco vornic au luat între ei 6 boieri pe răvașe domnești dinaintea domniei mele din Divan, anume: din Blagodești, Ianiu postelnic și din Piersica, Voia și din Herești, Radul postelnic Năsturel și din Doicești, Radul postelnic și din Uscați, Danciul logofăt și din Cornățeni, Socol paharnic, ca să cerceteze și să adeverească pentru acești vecini mai sus-ziși, ai lui Dragul postelnic, care au fost din Lichirești,pe care vecini i-a apucat legătura lui Mihai voievod în sat la Lichirești, să fie pe seama cinstitului dregător al domniei mele, jupan Vladul mare logofăt, ginerele lui Dragul postelnic, iar vecinii pe care i-a apucat legătura lui  Mihai voievod în sat la Crăceni, ei să fie pe seama jupanului Ivașco vornicul. Astfel, întru aceea, cei 6 boieri mai sus-ziși au venit în sat la Lichirești împreună cu Andreiu spătar, fiul jupanului Vladul mare logofăt și împreună cu Gherghi spătar, fiul jupanului Ivașco vornic, de au cercetat și au adunat oameni buni, megieși dimprejurul locului, din sus și din jos. Și au adeverit acești boieri mai sus-ziși din gura lor și încă au și jurat pe sfânta evanghelie că vor spune cu dreptate.

Astfel ei așa au adeverit cu sufletele lor, că pe vecinii lui Dragul postelnic i-a apucat legătura lui Mihai voievod în satul lor, la Lichirești și au tot fost vecini la Lichirești până în zilele lui Șerban voievod, cum este scris mai sus. Astfel acești 6 boieri mai sus-scriși, ei încă așa au judecat și au dat cinstitului dregător al domniei mele jupan Vladul mare logofăt pe acești vecini mai sus-ziși, care sunt scriși pe rând. Iar jupanului Ivașco vornic i-au dat vecinii, anume: Mușat, fratele lui Costea cu fiii săi și Gradea și Babolea cu fiii săi și i-au dat lui Muja postelnic un vecin, anume Radul și au dat mănăstirii Virășul iarăși un vecin, anume Pătru. Și încă acești vecini mai sus-ziși, pe care i-au dat lui Ivașcu vornic și lui Muja și mănăstirii  Virăș, ei au fost toți de moștenire vecini din Lichirești și au venit în Crăceni mai dinainte de legătura lui Mihai voievod. Iar doi vecini, anume Mihăilă, fiul lui Țigulea și Costea, robii, ei așa au adeverit că nu i-a apucat legătura lui Mihai voievod nici în Lichirești, nici în Crăceni, ci în acea vreme au fost robi și au dat să fie în pace de vecinie și de către jupan Vladul logofăt și de Ivașcu vornic și de Muja și de către sfânta mînîstire Virășul. Și am văzut și cartea de judecată și de întocmire a acelor 6 boieri, cum este scris mai sus.

De aceea am dat și domnia mea cinstitului dregător al domniei mele jupan Vladul mare logofăt, ginerele lui Dragul postelnic, ca să-i fie acești vecini mai sus-ziși din Lichirești dedină și ohabă lui și fiilor și nepoților și strănepoților și de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.

Iată dar și martori am pus domnia mea: jupan Hriza, mare vornic și jupan Papa, fost mare logofăt și Mușat, mare stolnic și Buzinca, mare comis și Vasile, mare paharnic și jupan Alexandri, mare postelnic. Și ispravnic, jupan Hriza, mare vornic.

Și am scris eu, Dumitru gramatic, în cetatea de scaun București, luna august 12 zile și de la Adam până în cursul anilor, în anul 7138<1630>.

Io Leon voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.”

12 august 1630

Hrisovul lui Leon Tomșa din 12 august 1630

Un gând despre „CĂLĂRAȘI – 425. DOCUMENTUL DE ATESTARE DOCUMENTARĂ A MUNICIPIULUI CĂLĂRAȘI

Lasă un răspuns la Catalin Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s