În cei aproape 150 de ani(1833-1948; 1990-în prezent), perioadă de timp cât urbea de pe Borcea a fost și încă este sediu de Prefectură județeană, pe fotoliul de prefect de la Călărași s-au perindat numeroase personaje, de la proprietari de pământ, juriști, profesori, ofițeri de carieră, economiști sau ingineri, oameni politici apreciați sau huliți în epocă.

            Dintre cele aproape 100 de persoane identificate de noi, care au ocupat funcția de prefect la Călărași(ocârmuitor sau administrator de județ în perioada 1833-1864), unii chiar în două-trei mandate, unul singur a avut calitatea de academician. Este vorba de Ioan C. Filitti, prefect al fostului județ Ialomița, cu capitala la Călărași, în perioada aprilie 1917-februarie 1918. Ca o ciudățenie a sorții, tocmai Ion C. Filitti, cel mai titrat prefect de Călărași, avea să fie condamnat la moarte!

Ioan C. Filitti, prefect de Călărași(1917-1918)

            Ioan C. Filitii făcea parte dintr-o celebră familie de greci din Epir, stabiliți în Muntenia la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Dintre aceștia, un anume călugăr Dositei Filitti avea să ajungă episcop de Buzău și mai apoi Mitropolit al Țării Românești. După Dositei au venit în Muntenia și alți mebrii ai Familiei Filitti. Unul dintre urmașii acestora, Constantin Filitti, tatăl lui Ioan C. Filitti, a îmbrăcat cariera militară și ajunge un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza și mai apoi al regelui Carol I.  Cochetează și cu politica conservatoare, fiind ales senator în 1866 și 1888. În 1870 și 1889-1890 îl găsim prefect la Călărași.

Col. Constantin Filitti, prefect de Călărași(1870; 1889-1890) 

            Născut la București pe 8 mai 1879, Ioan C. Filitti face cunoștință cu Călărașiul la vârsta  de 10 ani, vizitându-și tatăl, aflat în exercitarea mandatului la Prefectura din Călărași. Cursurile primare și liceale le urmează în București, după care face studii de istorie și drept la Paris, luîndu-și doctoratul în anul 1904. Se dedică cercetărilor istorice și publică numeroase studii și volume apreciate de specialiști, motiv pentru care în anul 1915 este primit ca membru corespondent al Academiei Române.

Membrii ai Familiei Filitti

            Membru marcant al Partidului Conservator, Ioan C. Filitti a fost un colaborator apropiat al prim-ministrului Titu Maiorescu cu care a pregătit Conferința de Pace de la București din vara anului 1913, în urma căreia România a primit Cadrilaterul. Este principalul autor al volumului CARTEA VERDE, un vast corpus de documente care susținea drepturile României asupra Cadriletarului.

Cunoscut ca filogerman, Ioan C. Filitti a susținut intrarea României în primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale, bazându-și atitudinea pe ostiltatea permanentă pe care Rusia a avut-o și o va avea față de teritoriile românești.

Tocmai această atitudine  filogermană îl va determina să accepte investirea în funcția de prefect al fostului județ Ialomița, în condițiile în care o mare parte a teritoriului Regatului României, inclusiv fostul județ Ialomița, se afla sub ocupație germană. Acest lucru a fost la un pas să-l coste viața, pentru că după finalizarea războiului a fost judecat, imputându-i-se colaborarea cu ocupanții germani și fiind condamnat la moarte.

Procesul intentat lui I.C.Filitti, și mai ales condamnarea lui la moarte pentru înaltă trădare, a provocat multe discuții în epocă între intelectualii filogermani și cei proAntanta. În cele din urmă condamnarea sa la moarte a fost comutată într-o pedeapsă mai mult formală. Dar cea mai grea lovitură avea să o primească I.C. Filitti din partea lui Nicolae Iorga, care s-a opus cu vehemență, în repetate rânduri, acordării calității de membru plin al Academiei Române. Și culmea, I. C. Filitti era autorul unei vaste opere istorice, care cuprindea nu mai puțin de 82 volume, 267  articole de actualitate și aproximativ 700 de arbori genealogici!

Regele Ferdinand avea să-i acorde însă iertarea regală, fapt care i-a favorizat o rapidă reintegrare în lumea științifică și administrativă la nivel național. Întemeiază Societatea Română de Heraldică și Genealogie și este primul ei președinte. De asemenea este numit consilier al Consiliului Legislativ, o instituție nouă, creată după adoptarea Constituției din anul 1923.

Ioan C. Filitti – consilier la Consiliul Legislativ

 Cu toate acestea, condamnarea la moarte și toate șicanele la care a fost supus, l-au afectat psihic și ultimii ani ai vieții a suferit de un fel de Alzheimer progresiv, care i-a curmat viața la doar 66 de ani. Ioan C. Filitti a decedat la București, pe 21 septembrie 1945.

Chiar dacă legătura sa directă cu Călărașiul a durat practic aproape un an, el s-a considerat permanent un apropiat al acestor meleaguri. Este motivul pentru care semnează Cuvântul înainte la cartea lui Samarian privind Istoria Călărașiului, în care scrie, textual: ”Eu am prețuit cunoștințele ce am dobândit cu privire la reședința unui județ de care mă leagă amintiri de familie și personale.”

Că a continuat să urmărească cu mare atenție ceea ce se întâmpla la Călărași și în fostul județ Ialomița o dovedește și faptul că încă de la constituirea sa, în anul 1935, îl vom găsi printre fondatorii Asociației Ialomițenilor, organizație care în perioada 1937-1940 a scos o prețioasă revistă intitulată Gazeta Ialomițenilor, în care sunt inserate articole și știri deosebit de interesante despre istoria acestor locuri.

Captură din revista Gazeta Ialomițenilor din 15 iulie 1937