În urma unei recente cercetări făcute asupra fondurilor documentare păstrate de Biblioteca Națională din București am găsit o superbă fotografie a Mariei Cuțarida Crătunescu, realizată de Franz Duschek, fotograful personal al Domnitorului Carol I(după cum este menționat pe verso-ul fotografiei), ceea ce ne face să credem că fotografia în cauză este realizată până la 10 mai 1881, atunci când România devine Regat. Foarte probabil că fotografia este făcută în anii 1879-1880.

               Maria Cuţarida Crătunescu, prima femeie medic din România, s-a născut la 10 februarie 1857, la Călăraşi. A urmat studiile liceale la Şcoala Centrală din Bucureşti şi le-a continuat la Zurich. În anul 1877 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Zurich, dar pentru că avea dificultăţi în vorbirea limbii s-a transferat la Universitatea din Montpellier, unde şi-a susţinut teza de licenţă în limba franceză, în anul 1884.  Devnea astfel prima femeie din estul Europei cu un doctorat în Medicină, iar teza sa tratează o temă care avea să arate interesul ei perpetuu pentru sănătatea femeii (ca și pentru devenirea ei spirituală): „L’hydrorrhée et sa valeur sémiologique dans le cancer du corps del’uterus” (Despre hidroree și valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin).

               În toamna anului 1884, când revine în București și dă examen pentru dreptul de liberă practică și echivalarea studiilor, obține calificativul Magna Cum Laudae. Calificativ maxim care se va dovedi totuși… insuficient când vine vorba să obțină și postul dorit, la Spitalul Brâncovenesc, ca medic secundar la secția de „Boli ale femeilor”. E respinsă fără nici un fel de explicații, oferindu-i-se în loc un post de… profesoară de igienă. Nu disperă. Își deschide un cabinet particular, iar în anul următor candidează din nou pentru un post de medic, de data aceasta la Spitalul Filantropia, unde, ca medic secundar, oferă consultații gratuite. Ambiția și încrederea în destinul său o fac să se înscrie pentru examenul de obținere a gradului de medic primar ginecolog – dar e din nou respinsă, fără explicații. Nu va da nici o clipă înapoi. Pas cu pas, își împlinește, până la urmă, câteva dintre deziderate (asta până când „lumea bărbaților” i se opune din nou). Din 1886 a devenit șef al catedrei de igienă de la Azilul „Elena Doamna”, iar din 1891, și al secției de ginecologie de la Filantropia.

               În 1897 a înființat Societatea Materna, cu scopul de a ocroti mamele și copiii săraci. Este începutul unei activități remarcabile pe frontul feminismului. A prezentat la Congresul acțiunilor feministe, ținut la Paris în anul 1900, lucrarea „Le Travail de la femme en Roumanie”, (Munca femeii în România), precum și o statistică a femeilor care au reușit să promoveze intelectual. A fost invitată și la congresele de la Bruxelles (1907) și Copenhaga (1910), unde a prezentat acțiunile inițiate de medicina românească împotriva mortalității infantile și un studiu asupra crețelor din România.

               A fost mobilizată, în timpul Primului Război Mondial, la Institutul și internatul Evanghelic (Spitalul Militar temporar nr. 134) – împărțind,  alături de Regina Maria, aceeași vocație a compasiunii. La sfârșitul războiului, din motive de sănătate, Maria Cuțarida–Crătunescu se vede nevoită să se retragă din activitatea medico-socială. La puțină vreme, în vârstă de numai 62 de ani, se stinge din viață avându-le în preajmă pe câteva dintre discipelele sale, care au învățat de la ea ce înseamnă tenacitatea și vocația feminismului.