O DESCRIERE OFICIALĂ A CĂLĂRAȘIULUI DE ACUM 100 DE ANI

 

Investit în calitatea de reședința a fostului județ Ialomița, la 18 aprilie 1833, și devenit oraș liber prin Hrisovul domnitorului Barbu Știrbei din 24 septembrie 1852, Călărașiul se va dezvolta edilitar și urbanistic începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Printre clădirile emblematice ale orașului s-au numărat Gimnaziul Știrbei Vodă, construit în perioada anilor 1881-1882, Primăria(1886-1887), Spitalul pavilionar(1888-1889), Palatul administrativ și de justiție(1895-1898), Casarma Pompierilor(1897), Școala nr. 2 de băieți și Școala nr. 2 de fete(1896-1897), ca să nu le menționez decât pe cele mai semnificative, multe dintre ele dând și astăzi o pată de culoare orașului nostru.

Eforturile de modernizarea a urbei de pe Borcea au continuat și la începutul secolului al XX-lea, când s-a amenajat Parcul Central și s-a construit Teatrul comunal.  Tot acum orașul este electrificat și se introduce alimentarea cu apă, construindu-se, în acest sens, Uzina electrică, Turnul și Uzina de apă.

Despre cum arăta orașul Călărași la începutul secolului XX am mai prezentat fragmente din amintirile unor scriitori și oameni de cultură care au vizitat zona în acea perioadă.

De data aceasta, pentru cititorii blogului meu, am ales un document oficial din anul 1903. Este vorba despre un Raport al Serviciului sanitar înaintat Primăriei Călărași în care sunt reliefate multe aspecte interesante despre Starea orașului Călărași la începutul secolului al XX-lea.

646x404

Imagine din centrul Călărașiului de la începutul secolului XX

“Oraşul Călăraşi este situat pe malul unui braţ al Dunării- Borcea. Este construit pe loc liber şi uşor şi îmbrăcarea unui aspect plăcut şi perfecţionarea stării lui igienice.

               Din nenorocire s-a născut şi cu două vicii organice: unul este vecinătatea imediată cu o baltă mare permanentă – Ezerul, iar altul, izolarea sa de artera principală a marilor mişcări economice, de unde lipsa de mijloace pe care o resimte ori de câte ori este vorba de adus vreo îmbunătăţire fie în aspect, fie în starea sanitară a lui.

               Natura solului este argiloasă, nivelul apei subterane în diferite puncte ale oraşului variază între 10 până la 20 metri adâncime.

  1. Salubritatea publică a oraşului

               Străzile, în număr de 21, traversează oraşul, opt în lungime şi 13 de-a curmezişul. Ele sunt toate drepte, fără cotituri şi având fiecare o lărgime de 14 metri. În ultimii 6 ani s-au făcut trotuare de bazalt pe toate străzile principale şi din bolovani pe mare parte din rest. Îmbunătăţirile în acest sens continuă încă, căci pe străzile mărginaşe cum şi pe cele de la extremităţile oraşului nu s-a făcut nici o îmbunătăţire până acum.

               Oraşul nu are nici un canal de scurgere pentru apele meteorice sau zemurile venite de la menajuri, pentru că canalizarea oraşului necesită cheltuieli care întrec puterile comunei.

  1. Curăţenia oraşului

       Pentru curăţenia străzilor primăria are un serviciu de măturători. Toată activitatea acestui serviciu este concentrată asupra străzilor pavate care sunt şi cele mai din centru. În părţile mărginaşe ale oraşului curăţenia lasă mult de dorit. Locuitorii acestor părţi, în cea mai mare parte plugari, birjari sau căruţaşi au căruţe şi vite care fac gunoaie.

               Dintre toate însă cele mai neîngrijite sunt curţile cârciumilor şi ale hanurilor care ajung adesea revoltătoare.

               În oraş funcţionează trei pieţe prevăzute cu una sau mai multe barăci de lemn. Numai una însă, cea din centru, este pavată cu bolovani; una este acoperită cu pietriş, iar asupra celei de a treia nu s-a făcut nici o lucrare tehnică. În fiecare din ele se face comerţ şi cu articole potrivite pieţelor, totuşi toate trei nu au nici apă şi nici canal de scurgere.

               Pescăria, aşezată la marginea oraşului, pe malul gâtului Ezerului, aproape de vărsarea acestuia în Borcea, se găseşte în condiţiuni detestabile; nu are apă, nu are podea impermeabilă, iar în şanţul de scurgere pătrund toate zemurile provenite de la spălatul şi săratul peştelui.

III. Igiena locuinţelor

               Oraşul nostru numără 2050 locuinţe repartizate astfel: case de lux măreţe cu subterane locuite – 8, case gospodăreşti mai modeste dar bine construite – 635, case mediocre – 429, case de nuiele lipite cu pământ – 916 şi bordee – 70. Exceptând  pe cele 8  şi ca vreo 200 din cele de categoria a doua, mai toate celelalte case din oraş sunt nesănătoase datorită orientării lor cu faţa spre nord sau apus. Acest mod vicios de expunere a caselor provine din cauza planului oraşului care are o direcţie longitudinală. Apoi vine natura solului care este puţin permeabil, proasta calitate a materialului şi în fine viciul de construcţiune.

Toate aceste cauze fac ca cele mai multe case să se prezinte cuu pereţii umezi, iar la unele dintre ele umezeala să se  urce până la tavan. Ce trebuie să mai zic asupra bordeelor, locuinţe vârâte în pământ, alcătuite din o singură cameră, cu pereţi umezi, cu aer mărginit, cu deosebire în timpul iernii, pentru populaţia extrem de săracă.

  1. IV. Igiena şcolilor

               În oraş există un gimnaziu, trei şcoli primare de băieţi, două de fete, o şcoală  froebeliană şi o şcoală de fete profesională. Gimnaziul, şcoala nr. 1 şi 2 de băieţi, şcoala nr. 1 şi 2 de fete, precum şi şcoala de fete profesională au localurile lor proprii, construite în condiţiuni potrivite destinaţiei lor.

               Şcoala nr. 3 de băieţi ocupă local cu chirie şi impropriu destinaţiunii sale, dar primăria se vede nevoită, din lipsă de mijloace, a-l admite.

               Şcoala froebeliană, înfiinţată în cursul anului 1901 cu autorizaţia onor Minister al Instrucţiunii, s-a instalat într-un local bunişor cu camere suficiente şi curte spaţioasă.

               Şcoala profesională, înfiinţată încă din 1899, a fost instalată în cursul anului 1901 în trei camere destul de suficiente de la şcoala nr. 2 de fete şi cu aprobarea primăriei.

  1. V. Poliţia sanitară a alimentelor şi băuturilor.

Alimentarea oraşului cu apă se face de-a dreptul din Borcea sau de la gura Ezerului, după cum nivelul apei este mai mult sau mai puţin ridicat. Dar ori de unde s-ar servi apa întotdeauna este de calitate proastă. Ea este şi mai proastă când, din cauza inundaţiilor, ceea ce se întâmplă mai în fiecare primăvară, suntem nevoiţi să o luăm sau numai de la gura Ezerului sau de la vale de chei, în care caz materiile organice obişnuite se mai înmulţesc încă cu dejecţiunile spălate de pe maluri sau cu cele vărsate de la vasele staţionate în port.

               Populaţiunea mărginaşă, din partea opusă Borcii, întrebuinţează cu deosebire pentru nevoile zilnice apa de puţuri, dar aceasta este şi mai rea decât cea din Borcea, fiind prea mult sălcie.

               Apa gazoasă din comerţ s-a furnizat în cursul anului de un singur fabricant. În ce priveşte modul de fabricare şi vasele în care se conservă, întrunesc condiţiile prescrise de regulament.

               Un control serios se face asupra pâinii, care are o calitate în general bună. Mai ales brutarii contravin la cantitate şi când se prind se dau judecăţii.

               Cafenele se ţin curate, nu se ventilează însă deajuns, faţă cu populaţiunea care se îngrămădeşte în ele, mai ales iarna şi pe timpuri urâte.

               Hotelurile sunt în număr de trei, prevăzute cu tot confortul necesar şi bine îngrijite. Deşi se mai observă oarecari lipsuri la unele din ele, totuşi sunt admisibile.

  1. VI. Căutarea bolnavilor săraci.

               La cancelaria acestui serviciu se dau în toate zilele consultaţii gratuite de la 9,00 la 12,00 a.m. şi peste zi la domiciliul bolnavilor ori de câte ori cere trebuinţa.

               În anul 1903 s-au dat 5591 consultaţii gratuite dintre care la domiciliu 721 şi la dispensar 4870.

               Repartizate pe maladii şi în ordine descrescândă tabloul consultaţiilor se prezintă astfel:

              – 1798 cazuri de paludism cu diferitele sale forme şi manifestări;

              – 1759 cazuri de afecţiuni bronho – pulmonare, în afară de cele specifice, bine constatate;

              – 633 cazuri de tulburări cardiace, cele mai multe de natură anemică sau nervoasă, prea puţine depinzând de leziuni organice;

              – 421 cazuri gastro – intestinale;

              – 71 cazuri tuberculoză pulmonară bine constatată.

              Din tabloul arătat aci două din maladii atrag atenţiunea prin mulţimea cazurilor: întâi paludismul, endemic în această localitate, care bântuie populaţia şi debilitează organismul şi al doilea afecţiunile bronho – pulmonare. Am dat o deosebită atenţie cazurilor de tuberculoză. În oraşul nostrum există aproape 40 de familii atinse de oftică, iar unele din ele chiar ameninţate a se stinge.

VII. Exerciţiul medicinei şi al farmaciei.      

      În cursul anului 1903 au exercitat în oraş arta lor:

                            – 11 doctori în medicină;

                            – 3 medici veterinari;

                            – 2 diriginţi de farmacie;

                            – 2 asistenţi de farmacie;

                            – 2 moaşe;

                            – 2 subchirurgi;

                            – 1 vaccinator;

                            – 1 agent sanitar.

VIII. Mişcarea populaţiei

    Cifra locuitorilor oraşului Călăraşi aproximativ se ridică cam la 11.000 suflete. În anul 1903 s-au născut în oraş 362 copii vii.. 16 copii au fost născuţi morţi. În acelaşi an numărul morţilor a fost de 290.

                În cei din urmă 10 ani excedentul şi deficitul naşterilor din oraşul Călăraşi, după scăderea deceselor, au fost după cum urmează:

                                1894: excedent de naşteri  50

                                1895:         “               “      72

                                1896: deficit de naşteri      18

                                1897: excedent de naşteri  62

                                1898:         “               “      70

                                1899:         “               “      24

                                1900: deficit de naşteri      36

                                1901: excedent de naşteri   7

                                1902: deficit de naşteri       2

                                1903: excedent de naşteri  72

IX. Concluziuni

                Nevoile de care igiena publică şi salubritatea oraşului Călăraşi suferă, s-ar putea rezuma:

  1. să se continue cu îmbunătăţirea străzilor oraşului
  2. să se canalizeze cel puţin centrul oraşului
  3. să se îndoiască numărul măturătorilor de străzi
  4. să se împrejmuiască toate locurile virane
  5. să se construiască după un plan sistematic o hală de pescărie
  6. să se respecte cu vigoare regulamentul de construcţiuni şi alinieri
  7. populaţiunea să se alimenteze cu apă bună de băut
  8. examenul substanţelor alimentare şi băuturilor ar trebui să se facă în localitate şi imediat.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s