Așa vă place Istoria? BĂTĂLIA DE LA CĂLĂRAȘI ȘI MOARTEA GENERALULUI SCHILDER

 

            Datorită poziționării sale în apropierea Silistrei, unde otomanii își creaseră un avanpost militar important la Dunăre, Călărașiul și localitățile din apropiere vor fi direct implicate în desele conflicte militare ruso-turce, multe dintre acestea implicând ocuparea Călărașiului, în repetate rânduri, fie de către turci fie de către ruși. Așa s-a întâmplat în timpul războaielor ruso-turce din 1769-1774, 1806-1812, 1828-1829 și 1853-1856.

Acest din urmă conflict militar regional, cunoscut în istorie sub denumirea de Războiul Crimeii(1853-1856), avea să facă cunoscut Călărașiul la nivelul întregii Europe datorită unor puternice lupte prin care trupele rusești, cantonate la Călărași, au încercat să ocupe Silistra.

După cum se cunoaște, cauza care a declanșat ostilitățile militare ruso-turce a constituit-o ocuparea abuzivă, în iulie 1853, a Principatelor danubiene de către armatele turcești. Cum Călărașiul ocupa o poziție strategică în planurile militare ale rușilor, un corp de armată, condus de generalul Schilder, sosea aici în iulie 1853, generalul fiind  încartiruit în casele lui Costache Chiralopol. De asemena, feldmareșalul Feodorovici Paschievici ocupase casele fostului ocârmuitor Grădișteanu, iar casele lui Grigore Poenaru, fostul arendaș al moșiei Călărași, fuseseră puse la dispoziția baronului Klott von Jungersburg. După cum afirma Pompei Samarian, într-o carte dedicată Istoriei Spitalului Călărași, care citează date din fosta Arhivă a Primăriei Călărași, “din 540 de case, câte erau pe acea vreme în urbea Știrbei, 365 au fost ocupate de cfartiruri rusești… De cum au venit aici, rușii au prins a-și întocmi spitale pentru nevolile lor; în acest scop au rechiziționat toate casele ai căror proprietari fugiseră…”

La începutul lunii octombrie 1853, când turcii declară război rușilor, la Călărași este adus și Corpul de armată condus de generalul Alexander von Luders, care va fi găzduit în casele lui Costache Maltezeanu, un fruntaș local, cel de al doilea primar al Călărașiului după eliberarea de la 24 septembrie 1852. La Călărași sunt aduși și cazacii generalului Bogușevschi, acesta fiind inițial încartiruit în casele lui Hagi Țoncovici. A mai fost adus un regiment de artilerie călăreață, comandantul acestuia, colonelul Samoilov, fiind  găzduit  în localul  Carantinei. La 13 decembrie 1853, generalul Gorceakov ordonă trupelor de la Călărași să treacă în regim de iarnă. Atunci se începe construirea unor cazărmi speciale pentru soldați, amplasate la marginea orașului.

liders_aleksandr_nikolaevic_original

Generalul Alexander von Luders

            Într-un articol publicat în ziarul local „Deșteptarea Ialomiței”, din 23 octombrie 1911, institutorul Nicolae Țopescu, bunicul regretatului jurnalist sportiv Cristian Țopescu, scria: “În primăvara anului 1854 atacul cetății Silistra a început din toate părțile cu furie. Lupta înverșunată se da la Arab Tabia(o construcție fortificată aflată pe cel mai înalt loc din apropierea Silistrei și dotată cu o puternică baterie de artilerie – nota ns.)… Armata de geniu încerca să submineze cetatea. Cu lucrările de subminare era însărcinat generalul aghiotant Schilder, inginer de mine. El fiind atins de un obuz, care i-a retezat piciorul, a murit aici, în Călărași, în casa Iliescu de pe Bulevard și a fost înmormântat la Biserica Catedrală unde era cimitirul.”

Tot în luptele cu turcii din fața orașului Silistra avea să fie rănit și feldmareșalul Paschievici, care va fi înlocuit de generalul Gorceakov, încartiruit și el în casele clucerului Grădișteanu, cele mai aspectuoase din Călărași la acea vreme.

Armatele turcești au rezistat în fața atacurilor pe care rușii le efectuau de pe Insula Hopa-Pastramagiu, unde își stabiliseră formațiunile de artilerie. Pentru a-și transporta cu ușurință aici soldații încartiruți la Călărași, rușii construiseră “două poduri, unul pe vase, în dreptul Feldpostului…(pe malul Borcei, în apropierea fostei Gări fluviale – nota ns.), și un pod fix, pe Gâtul Ezerului, cu lemnăria înfășurată în paie unse cu păcură, gata să li se dea foc la nevoie.”

Luptele ruso-turce din primăvara anului 1854, desfășurate în apropierea Călărașiului, i-a determinat pe unii artiști plastici să realizeze reprezentări ale luptelor respective sub titulatura de Bătălia de la Călărași. Este și cazul germanului G.N. Renner, din Nurenberg, a cărui pictură o reproducem mai jos.

CALARASI

Bătălia de la Călărași  Pictură de G.N. Renner

            După o lună de asediu, rușii se retrag din jurul Silistrei, trupele regrupându-se la Călărași, sub comanda generalului Alexander von Luders. Intervenția în război a austriecilor îi va obliga pe ruși să își retragă trupele din Principate, la sfârșitul lui iulie 1854 rușii părăsind Călărașiul, lasându-l aici pe generalul von Schilder, ale cărui rămășițe pământești aveau să fie repatriate, cu onoruri militare, pe 14 octombrie 1911,  împreună cu osemintele altui general rus, Prosorovschi, mort în războiul ruso-turc din 1828-1829 și îngropat tot în curtea Bisericii Catedrale. După cum consemnează ziarul local „Deșteptarea Ialomiței” din 30 octombrie 1911, osemenitele celor doi generali „s-au pus într-o urnă de stejar lustruit, făcută la școala de meserii din acest oraș, și au fost duse la capela cimitirului, de unde apoi acea urnă s-a pus într-un car mortuar al comunei și s-au transportat la gară, carul mortuar fiind precedat de preoții ruși care cântau, și urmat de aproape de ofițerii ruși cu capetele descoperite, apoi ofițeri români din garnizoană și trupele ce au dat onoruri militare.  

Un gând despre „Așa vă place Istoria? BĂTĂLIA DE LA CĂLĂRAȘI ȘI MOARTEA GENERALULUI SCHILDER

  1. Nastase Tudorina

    Nu mai stau în Călărași de mulți ani deși vin acasă cel puțin odată pe luna.Bună ziua D-le profesor va cunosc și sa știți ca acasă înseamnă Călărași. Deși acum orașul lasă de dorit dar eu trăiesc amintirile frumoase.Călărașului orașul cu oameni frumoși și copii deștepți care intrau la facultăți de prestigiu cu toată clasa și terminam facultățile printre primii și vreau sa Mulțumesc în numele copiilor de atunci învățăturilor și profesorilor noștri care cei mai mulți șanț plecați la stele de mult. Pe toți îi purtam în suflet.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s