Cu toate că  vaccinul antiholeric, descoperit de dr. Ion Cantacuzino în urmă cu mai bine de 100 de ani, a salvat atunci de la decimare armata română contaminată în urma campaniei din Bulgaria în cel de al doilea război balcanic, epidemia de holeră a mai secerat încă câteva milioane de oameni. Și astăzi, din păcate, epidemia de holeră este prezentă în multe locuri din lume unde face încă multe victime. Holera este o boală infecțioasă bacteriană foarte gravă, care afectează în mod deosebit intestinul subțire. Boala se manifestă prin tulburări digestive ca o diareegravă, vomitări excesive, care duc la o deshidratare rapidă a bolnavului (exicose), prin pierdere de electroliți (substanțe minerale).

            În decursul istoriei și spațiul carpato-danubuano-pontic, aflat în apropierea Orientului, a fost afectat în repetate rânduri de holeră și oamenii de aici și-au plătit și ei “tributul” bacilului holeric. Cele mai afectate au fost regiunile de la Dunăre, aflate la graniță cu Imperiul Otoman, de unde au pătruns cele mai multe dintre epidemiile de holeră care au afectat localitățile locuite de români.

Călărașiul, locul prin care treceau multe din misiunile dinspre și către Turcia, a fost afectat în repetate rânduri de epidemiile de holeră și ciumă, care au secerat mii de vieți și despre care stau mărtuirie documentele vremii. Noi ne vom opri doar asupra Epidemiei de holeră din vara anului 1893. Izbucnită inițial în portul Brăila, unde a fost adusă de marinari turci, și răspândită mai apoi în zonă de lucrătorii care munceau pe șantierele podurile de peste Dunăre de la Fetești și Cernavodă, epidemia de holeră din 1893 a fost semnalată, începând cu luna august și la Călărași, unde  a făcut victime și a creat mari probleme locuitorilor din așezarea de la cotul Borcei.

Iată cum a fost prezentat acest episod într-un Raport al medicului Iacob Felix, directorul general al Serviciului Sanitar din subordinea Ministerului de Interne:

“Călărașii, oraș cu 8200 de locuitori, situat pe malul stâng al Borcei…, nu putea să râmână mult timp imun. Lucrătorii fugari de la Podul Cernavodă-Ftești au adus boala la Călărași.. Unul, bulgarul Arso Stincov, a venut chiar pe calea ferată bolnav în orașul Călărași la 3 august, cu doi tovarăși, și până la izolarea lor, au avut ocazia a mai infecta în orașul Călărași și alte persoane… Boala a fost comunicată altor persoane prin contact direct… După două zile, la 5 august,  se constată al doilea bolnav de holeră, Mitu Cristea, sacagiu cu locuința în str. Independenței… Al treilea caz se constată în seara zilei de 5 august în partea vestică a orașului, în Volna, la sacagiul Pavel Ștefan. Al patrulea bolnav a fost Nicolae Măcelaru, muncitor din Volna…

Dr. Iacob Felix

            De la 12 august înainte, boala apare în diferite părți ale orașului, în cazuri singuratice. Se părea că măsurile de izolare și dezinfectare sunt bine executate, până la 16 august, când boala s-a ivit pe strada Plevna, din Volna, locuită de țigani, aglomerați în case necurate, rău hrăniți, care au tăinuit boala și au înlesnit astfel lățirea și formarea unui adevărat focar al holerei. Într-o singură zi, pe 18 august, s-au îmbolnăvit în strada Plevnei 6 țigani și doi români.

            Subsemnatul, am mers dar în persoană la Călărași pentru a prescrie administrației locale măsuri eficace pentru oprirea lățirei bolii. De atunci ea a început a scădea succesiv, până la 9 septembrie, când epidemia s-a stins.”

            Despre măsurile întreprinse de administrația locală pentru prevenirea efectelor epidemiei de holeră ce afectase orașul, vorbește și primarul P. Demetrescu în Raportul său despre Starea orașului Călărași în anul 1893.

  “În faţa flagelului de holeră ce ne ameninţa şi a ordinelor telegrafice ce primeam din partea d-lui ministru de interne, am luat cu toţii cele mai severe măsuri pentru construirea spitalului holeric pe locul comunei, înzestrându-l cu tot mobilierul necesar şi oameni de serviciu, aşa că personalul medical a fost la înălţimea misiunii sale, combătând cu furie flagelul, care după câtva timp a încetat fără a face multe victime în oraş, merit ce se datoreşte activităţii dlor Dimitrescu – Brăila şi Pîcleanu.

Tratarea bolnavilor de holeră

             Cheltuielile făcute cu instalarea şi montarea spitalului s-au plătit integral din creditul ce ne-a fost acordat prin Înaltul Decret nr. 3267 din 1892, iar la neajungere s-a recurs la art. extraordinar şi numai la fondurile proprii ale comunei, fără a mai avea nevoie de alte împrumuturi, după cum am văzut că au făcut multe comune unde a bântuit epidemia.

             Oricât de multă bunăvoinţă aş fi avut eu cât şi dvs. domnilor consilieri, ne era imposibil în acest scurt timp a face îmbunătăţiri de care oraşul are absolută necesitate în faţa acestei epidemii; căci toată atenţiunea noastră a fost îndreptată asupra măsurilor de salubritate, înfiinţând în acest scop pe lângă serviciul de curăţenie şi două cotigi care ridică zilnic gunoaiele de prin curţile orăşenilor.

             S-au curăţit apoi latrinele din oraş cu maşina şi oamenii comunei şi, văzând că acest sistem de curăţenie nu este suficient, am angajat doi oameni particulari cu instrumentele lor care în tot timpul verii au curăţat latrinele.

              S-au luat măsuri de dezinfectarea caselor contaminate, singurul mijloc propus de consiliul medical spre a înlătura epidemia sau a nu lua proporţiuni mari.

              S-au închis parte din locurile virane cu spesele comunei, unde se aruncau diferite murdării.

              Apă de băut, fiindcă se lua din Ezer, am construit o podişcă pe malul stâng al Borcei de unde sacagii aduceau o apă mai bună de băut, aceasta după dispoziţia d-lui dr. Felix.”

Informații despre holera de la Călărași apar și în paginile presei centrale. Astfel, cotidianul “Adevărul” din 6 august 1893 consemna: “De ieri și  până azi dimineață sunt 6 bolnavi și 3 morți. Starea bolnavilor inspiră numeroase îngrijorări.”

Aveau dreptate cei de la „Adevărul” când vorbeau de faptul că epidemia de holeră provoca îngrijorări printre localnici. Din raportul medicului Iacob Felix avem și date exacte despre efectele epidemiei de holeră de la Călărași, de la declanșarea ei, pe 3 august 1893 și până la stingerea ei, în 9 septembrie 1893. Dar iată ce consemnează dr. Felix în raportul său:

“Peste tot s-au îmbolnăvit de holeră la Călărași 32 persoane, din care 11 s-au vindecat și 21 au murit. 16 au fost în cură la Lazaret(spitalul holeric de care vorbea primarul Demetrescu – nota ns.) și 16 au fost izolați în locuințele lor. După naționalitate, din aceste 32 de persoane au fost:

            -Români, 15 bolnavi, din care au murit 12;

            -Bulgari, 9 bolnavi, din care au murit 3;

            -Țigani, 8 bolnavi, din care au murit 6.”